Episodul dupa 30

Variatiuni despre primii 30

Cu dor și obidă

Tată dragă, peste trei săptămâni avem o întâlnire tristă: un an de când ai plecat, de tot, de lângă noi. Ne-a fost greu fără tine. Dar, dacă stau bine să mă gândesc, e mai bine pentru tine că ai plecat, decât pentru noi, care am rămas.

Dacă n-ai fi plecat, astăzi ți-ar fi tăiat pensia. Tu, ca fost ofițer, care ai servit patria timp de 30 de ani, erai printre primii pe listă. Și ce dacă ai primit, odată cu decorațiile, și diabetul venit alături de onoruri? Ți s-ar fi spus că ai o pensie nesimțită, deci să faci bine să plătești pentru “pirule”. Mai mult ca sigur că ți-ar fi impozitat și decorațiile.

Te-ai fi enervat foarte tare să asculți toate aberațiile spuse pe la televiziuni despre cine ce drepturi are și ce meriți sau nu la vârsta pensionarii. Pe tine sigur te-ar fi dat exemplu negativ, pentru că te-ai pensionat mai repede. Ce dacă aveai diabet? Ce, nu ești în stare să lucrezi dacă nu mai poți mânca dulciuri? Cum, și ai avut și firmă? Cum ai îndrăznit? Dacă te-am pensionat, stai pensionat, nu te apuca tu să muncești iară! Cum să cumulezi pensia cu alte venituri? E o nesimțire!

Ce dacă ai făcut firma pentru copiii tăi și o țineai fără activitate? Lasă-le, dom’le, moștenire niște ghivece cu flori și carpete cu răpirea din Serai, nu firmă, auzi, ce pretenții boierești! Nu tot în statul proletar ai crescut și tu, ca restul generațiilor de bunici și părinți? Unde te trezești așa capitalist peste noapte, să le lași copiilor moșteniri din astea de tip american?

Mama iese la pensie anul acesta. Înainte de asta, îi vor tăia 25% din salariu. Apoi 15% din pensie. Deci, probabil va primi o pensie virtuală. Sau cartonașe cu numere pe ele, ca banii din Monopoly. Ori poate, o dată pe lună, în loc de pensie, poștașul îi va aduce o scrisoare din partea Guvernului, scrisă cu litere caligrafice, care va spune așa:

„Vă mulțumim pentru că, timp de 35 de ani, ne-ați învățat copiii carte! Vă asigurăm de înalta noastră considerație și de faptul că, de îndată ce bugetul țării va fi suficient de consolidat, veți primi retroactiv câte 15% din pensia pe care ar fi trebuit să o primiți în fiecare lună! Până atunci, vă rugăm să nu uitați să vă plătiți impozitul pe casă. Vă mulțumim!”

Noi nu prea știm acum ce să facem, că, dacă a murit și bunica, a rămas casa de la țară în moștenire. Și, de îndată ce realizăm succesiunea în acte, o să ne considere Guvernul niște bogătași ordinari, care au case, și pământ, și mașini, și celulare și să vezi cum ne arde la buzunar! Sigur ne pune impozit vreo 40%, ca să ne învețe minte să mai deținem ceva în proprietate. Probabil va trebui să ne mutăm la țară, să lucrăm bucata aia de grădină, ca să nu primim și amendă că stăm ca nerușinații la oraș și lăsăm pământul nelucrat. Mă gândeam să cultivăm cânepă acolo … ne-am scoate și noi, așa, banii de impozite, că locuri de muncă nu cred că mai pupăm curând. Așa e cu criza, s-au închis firme, s-au tăiat salarii … tu nu ai mai prins vremurile astea.

Dacă le prindeai, probabil ne urcai pe toți în mașină (aia veche de 18 ani) și nu te opreai cu noi decât undeva prin Danemarca. Și, în ciuda dragostei pe care ai purtat-o acestei țări, nici tu nu te-ai mai fi întors. Dacă n-ai fi plecat, ai fi făcut acum infarct zilnic. Ca și ceilalți oameni din țara asta, care mor câte puțin în fiecare zi, când le cad în cap diversele bombe aruncate de guvernanți: tăiem, reducem, desființăm, abrogăm, scoatem. Păi să nu-i bagi undeva?!

Așa că, dragă tată, să știi că te iubim, ne este foarte dor de tine, dar mai bine că te-ai dus într-un loc, sper, mult mai sigur și liniștit. Că, dacă ai fi murit acum, nici măcar cu ce să te îngropăm nu am fi avut.

Anunțuri

20/05/2010 Posted by | Uncategorized | , , , , | Lasă un comentariu

Dor de tata

Tata

Tata

Tata, asa cum l-am vazut prin ochiul aparatului foto

Sarut mina, tata. As vrea sa vorbesc cu tine, dar de trei saptamini nu mai esti in aria de acoperire a retelei Vodafone. Doar numarul tau mai este. Tu, insa, ai plecat.

Moartea, tema aceea poetica eterna, despre care am scris cindva, m-a vizitat acum trei saptamini. Insa nu a venit direct la mine, ci s-a dus la aproape doua sute de kilometri distanta. A batut la usa lui tata, iar tata i-a deschis. Si EA n-a mai vrut sa plece singura.

Mi-am promis ca voi scrie, ca o forma insuficienta de eliberare (dar, totusi, un artificiu de alungat durerea), atunci cind nu voi mai plinge de fiecare data cind imi amintesc de tata si de faptul ca nu il mai am. M-am mintit singura. Nu pot sa nu pling. Pling si acum, chiar daca fiecare rind scris pare o descatusare.

Nu mi-am imaginat vreodata urmatorii 20 de ani fara el alaturi de mine, de mama si de fratele meu. Dar niciodata nu ne imaginam asa ceva. Parintii sint eterni, ii luam drept ceva ce ni se cuvine pentru cit mai mult timp.

We take our parents for granted. Si, brusc, cind pleaca, descoperim tristetea. Tristetea aceea de care ei au incercat mereu sa ne fereasca. Tristetea care face, cliseic, dar prea adevarat, ca nimic sa nu mai fie la fel.

Sarut mina, tata. Sper ca esti un spirit liber acum, ca poti face tot ce ti-ai dorit, toate calatoriile visate, ca nu mai exista granite si oprelisti pentru tine. Sper ca ai aflat raspunsul la toate marile noastre probleme de discutie din atitia ani, despre tainele omenirii. Sper ca o sa te pot visa, in curind, asa cum ai fost intotdeauna: un cautator neobosit al esentei vietii, in toate formele ei stranii si frumoase.

Sper ca, intr-o manifestare eliberata de vreo religie, esti inca alaturi de noi si stii … stii tot ce am fi vrut sa iti spunem si nu am mai apucat. Stiu ca nu te superi pentru ca scriu despre tine (intotdeauna ti-a placut cum scriu) … e tot ce mai pot face, acum, pentru a nu uita. Cei care te-au cunoscut (si sint sute, poate mii) au plins alaturi de noi. Cei care nu te-au cunoscut, au, la rindul lor, parinti. Si poate ii vor suna mai des. Ori se vor gindi mai mult la ei.

Din toate versurile pe care le stiai si pe care mi le spuneai cind eram mica, cel mai mult iti placea sa imi dezvalui cosmosul Luceafarului. Imi doresc sa fii, acum, acolo, dincolo de cercul strimt, intr-un zbor la care ai visat de cind erai copil.

Imi doresc sa nu uit vreodata tonul vocii tale si povestile din noptile de vara, pe prispa de la Lunca, cu berea rece intre genunchi. Imi doresc sa putem sta, cu mama, Dorin si Ciprian, sa spunem snoave despre tine cu un zimbet trist, dar zimbet, pe buze, pentru ca asta ne-ai invatat sa facem: sa avem mereu un zimbet in coltul gurii, indiferent cit e de greu.

Tata, mi-e tare dor de tine. Duminicile mele nu vor mai fi la fel niciodata. Sarut mina si zbor usor, oriunde ai fi …

07/07/2009 Posted by | Uncategorized | , , , , , | 14 comentarii