Episodul dupa 30

Variatiuni despre primii 30

Dor de tata

Tata

Tata

Tata, asa cum l-am vazut prin ochiul aparatului foto

Sarut mina, tata. As vrea sa vorbesc cu tine, dar de trei saptamini nu mai esti in aria de acoperire a retelei Vodafone. Doar numarul tau mai este. Tu, insa, ai plecat.

Moartea, tema aceea poetica eterna, despre care am scris cindva, m-a vizitat acum trei saptamini. Insa nu a venit direct la mine, ci s-a dus la aproape doua sute de kilometri distanta. A batut la usa lui tata, iar tata i-a deschis. Si EA n-a mai vrut sa plece singura.

Mi-am promis ca voi scrie, ca o forma insuficienta de eliberare (dar, totusi, un artificiu de alungat durerea), atunci cind nu voi mai plinge de fiecare data cind imi amintesc de tata si de faptul ca nu il mai am. M-am mintit singura. Nu pot sa nu pling. Pling si acum, chiar daca fiecare rind scris pare o descatusare.

Nu mi-am imaginat vreodata urmatorii 20 de ani fara el alaturi de mine, de mama si de fratele meu. Dar niciodata nu ne imaginam asa ceva. Parintii sint eterni, ii luam drept ceva ce ni se cuvine pentru cit mai mult timp.

We take our parents for granted. Si, brusc, cind pleaca, descoperim tristetea. Tristetea aceea de care ei au incercat mereu sa ne fereasca. Tristetea care face, cliseic, dar prea adevarat, ca nimic sa nu mai fie la fel.

Sarut mina, tata. Sper ca esti un spirit liber acum, ca poti face tot ce ti-ai dorit, toate calatoriile visate, ca nu mai exista granite si oprelisti pentru tine. Sper ca ai aflat raspunsul la toate marile noastre probleme de discutie din atitia ani, despre tainele omenirii. Sper ca o sa te pot visa, in curind, asa cum ai fost intotdeauna: un cautator neobosit al esentei vietii, in toate formele ei stranii si frumoase.

Sper ca, intr-o manifestare eliberata de vreo religie, esti inca alaturi de noi si stii … stii tot ce am fi vrut sa iti spunem si nu am mai apucat. Stiu ca nu te superi pentru ca scriu despre tine (intotdeauna ti-a placut cum scriu) … e tot ce mai pot face, acum, pentru a nu uita. Cei care te-au cunoscut (si sint sute, poate mii) au plins alaturi de noi. Cei care nu te-au cunoscut, au, la rindul lor, parinti. Si poate ii vor suna mai des. Ori se vor gindi mai mult la ei.

Din toate versurile pe care le stiai si pe care mi le spuneai cind eram mica, cel mai mult iti placea sa imi dezvalui cosmosul Luceafarului. Imi doresc sa fii, acum, acolo, dincolo de cercul strimt, intr-un zbor la care ai visat de cind erai copil.

Imi doresc sa nu uit vreodata tonul vocii tale si povestile din noptile de vara, pe prispa de la Lunca, cu berea rece intre genunchi. Imi doresc sa putem sta, cu mama, Dorin si Ciprian, sa spunem snoave despre tine cu un zimbet trist, dar zimbet, pe buze, pentru ca asta ne-ai invatat sa facem: sa avem mereu un zimbet in coltul gurii, indiferent cit e de greu.

Tata, mi-e tare dor de tine. Duminicile mele nu vor mai fi la fel niciodata. Sarut mina si zbor usor, oriunde ai fi …

Anunțuri

07/07/2009 - Posted by | Uncategorized | , , , , ,

14 comentarii »

  1. uneori nu stim de ce se intampla ceea ce se intampla…si poate e mai bine asa. oricum, tatal tau e cu adevarat liber…iar noi prieteni tai vom fi alaturi de tine. DUMNEZEU sa-l odihneasca in pace !!!

    Comentariu de florina | 09/07/2009

  2. n-ai sa-i uiti vocea niciodata. vocile parintilor raman in noi orice ar fi. de aproape 6 ani de cand tatal meu a deschis si el usa aceleiasi individe care face mereu vizite inoportune si sterpeleste totdeauna ce avem mai drag, de aproape 6 ani ziceam nici eu n-am uitat tonul vocii omului care ma purta pe umeri prin munti ori isi transformase bratele in leagan intr-un joc de-a calutul imaginar. iti raman aproape oricand vei decide ca ai nevoie si Dumnezeu sa-l odihneasca in pace 🙂

    Comentariu de coucoux | 09/07/2009

  3. Tzi’am mai spus asta, si itzi voi mai spune odata…
    Eu daca as fi murit, si ai fi fost fata mea, nu mi’ar fi placut sa plangi si sa regretzi faptul ca nu sunt chiar langa tine fizic, ci as fi vrut sa te vad fericita si sa continui drumul pe care l’am inceput candva impreuna, cand te’ai nascut, pentru ca asta e scopul pentru care ai fost conceputa. Am un sentiment ca si tatal tau se gandeste la fel, oriunde ar fi.

    Fa’l mandru !!!

    Comentariu de Peter | 09/07/2009

  4. Frumos. Sensibil. In asentiment: Draga Tata.

    Comentariu de Digital Elf | 09/07/2009

  5. Draga nasule, inca mai astept telefon ca vei trece zilele acestea pe la noi… sau poate trecem noi pe la Vata.
    Mi-e dor de discutii pana spre dimineata… si de vocea ta, de rasul tau, de povestile care le-am ascultat si care ma amuzau ca si cum le-as fi ascultat prima oara.
    poate…

    Comentariu de Remus | 09/07/2009

  6. Multumesc tuturor pentru gindurile frumoase 🙂

    Digital Elf: sa iti traiasca fetita si sa ne amintim mereu la fel de frumos de Tata 🙂

    Comentariu de camiblond | 10/07/2009

  7. Nu sunt cuvinte pe care le-as putea spune aici… Daca ar fi, le-as pune aici pentru tine.

    🙂

    Comentariu de .marius | 15/07/2009

  8. Sincere condoleante!

    Comentariu de TVdece | 29/07/2009

  9. Comentariu de mihai | 06/08/2009

  10. Dor de tata!!!

    Comentariu de mihai | 08/08/2009

  11. […] cei care nu au trecut printr-o moarte subită a cuiva drag, încă în putere și dus inexplicabil în altă lume, poate empatia de care vorbesc eu mai sus nu e posibilă. Dar dacă vreți să fiți considerați […]

    Pingback de Imaginați-vă că voi sînteți ”subiectul” « Episodul dupa 30 | 15/07/2010

  12. Cat de frumos ai spus: „Parintii sint eterni, ii luam drept ceva ce ni se cuvine pentru cit mai mult timp.”

    Regrete pentru pierderea ta. Pe mine intotdeauna numai gandul pierderii unui parinte ma ingrozeste. Daramite sa se si intample asa ceva. Este crud, insa din pacate nu avem control asupra vietii si asupra „ei”, a mortii.

    Comentariu de M. (tu spune-mi cum vrei) | 23/03/2011

  13. Draga Camiblond, am descoperit postul tau in martie, cand cautam ceva care sa exprime in cuvinte ceea ce este de fapt de neexprimat in totalitate….pierderea unui parinte…cuvintele tale reflecta atat de fidel starea mea incat le recitesc iar si iar, mai ales atunci cand ma incolteste teama ca as putea sa-l ratacesc pe tata in tumultul nimicurilor cotidiene…
    multumim pentru cuvintele deosebit de sensibile si fie ca sufletele dragi sa pluteasca libere si senine intr-o lume mai buna…

    Comentariu de Dana | 11/07/2011

  14. Acum cateva minute…am scris pe google…”dor de tata”….pentru ca asta e cam tot ce simt de mai bine de un an de cand tata a plecat…din pacate…lacrimile ne sunt singurele prietene in lungul drum ce il avem in fata in calitate de ”orfani”…imi pare rau pentru tine…si pentru toti cei care stiu ce inseamna ”durerea dorului”…

    Comentariu de danielaburlacu | 19/11/2011


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: