Episodul dupa 30

Variatiuni despre primii 30

Romania, un etern exercitiu de democratie. Niciodata o democratie.

De cind am deschis ochii asupra politicii din Romania si a inceput sa ma intereseze ce se intimpla (practic, de cind am pus primul vot, adica in 1996), aud aceasta sintagma: „exercitiu de democratie”. O motiune de cenzura ori una simpla sint exercitii de democratie. Atacurile politice – exercitii de democratie. Discursurile interminabile din Parlament, la fel. Alegerile, cu multele lor nereguli si mici fraude, din nou, exercitii de democratie. De 18 ani facem la exercitii de ar fi trebuit sa ne iasa pe nas. Ar fi trebuit sa avem niste muschi ai democratiei de sa ne batem cu toate constitutiile din lume. Sa iesim primii la maratonul democratiei, de atitea exercitii!

Dar nu, noi facem, in continuare, doar exercitii. Suspenda Parlamentul presedintele. Ei si ce, e un exercitiu de democratie! Sintem precum un copil care merge la dansuri si ramine toata viata lui la incepatori, desi face zilnic exercitii. Nu ajunge niciodata sa danseze in formatia clubului sau in concursuri, pentru ca el este un etern practicant de exercitii, dar niciodata un dansator. La fel este si Romania, cu noi cu tot, ca nu avem cum sa ne dezicem: facem exercitii de democratie unul dupa altul, dar nu ajungem sa fim o democratie.

Nu mai am ce altceva sa spun dupa circul ultimelor zile. S-a folosit atita cerneala pe comentarii si analize despre suspendarea lui Basescu, incit nu mai gasesti loc sa arunci inca o parere, ca sigur s-a spus deja. Si sigur va fi interpretata intr-un fel sau altul, pentru ca situatia e limpede: ori esti cu Basescu, ori impotriva lui. Pina si cei care au incercat sa dezbata lucrurile din punct de vedere strict constitutional, mergind in profunzimea legilor, incercind sa atraga atentia asupra lacunelor legislative si, eventual, sa ofere solutii pentru o astfel de (posibila) viitoare situatie, au fost luati drept pro sau contra Basescu.

Si acest fapt imi arata, inca o data, de ce sintem asa de buni la exercitii, dar incapabili sa fim o democratie: pentru ca legam totul de persoana. De cite un om. Nu discutam la nivel de principii, de legi, ci ne raportam, mereu, la persoane. Nu tinem partea unor valori consacrate prin constitutie, ci sintem pro sau impotriva cuiva (in acest caz specific, a presedintelui Basescu). Sintem instinctuali si nu putem realiza nimic daca nu avem drept dusman/scop o alta persoana. Asta este lectia pe care mi-a aratat-o Parlamentul zilele trecute, la fel si oamenii care au iesit in strada, pe ici-pe colo. Si unii, si altii, gindesc la fel, in termeni de „jos!” sau „sus!” cineva. Cei din piete au strigat-o in gura mare, cei din Parlament au pus-o intr-un vot. Adica primii s-au folosit de forma primara a conceptului, ceilalti – de forma „invaluita”, mascata sub sclipiciul de proasta calitate al Constitutiei.

Care sint mai breji? Nici unii. Parlamentarii au gasit doar forma de a-si legitima acelasi instinct de „jos” (Basescu), in vreme ce oamenii, neavind altceva la indemina, au iesit la compus lozinci, variatiuni pe tema „Sus Basescu, jos ceilalti” – ca doar romanul e nascut poet. Si in acest domeniu face exercitii (de versificatie), la fel cum face cu democratia. Sa exersam, asadar, in continuare. Vom invata pe de rost toti pasii din acest dans, dar tot nu vom fi in stare sa il dansam. Democratia se face cu capul, nu cu instincte.

Anunțuri

21/04/2007 Posted by | Uncategorized | 2 comentarii

Post special pentru Andrei, care m-a rugat sa pun pe blog interviul:)

Interviul cu jurnalistul Richard Quest de la CNN – urmariti adresa de mai jos :

„În fiecare zi sînt în altă parte a lumii” 

Modest, relaxat, plimbînd de colo-colo un ciocan cu care a bătut, curajos, cuie în pereţii unei viitoare case, Richard Quest face haz de sine: „Dacă un idiot neîndemînatic aşa ca mine poate ţine un ciocan şi bate un cui, iar casa asta va rezista zeci de ani de-acum încolo, îţi dai seama ce lucruri minunate pot face oamenii?”. Jurnalistul britanic a petrecut o zi pe şantierul „Habitat pentru Umanitate” de la Cluj, unde a realizat filmări pentru următoarea ediţie a emisiunii sale de pe CNN, „Quest”. De la Cluj pleacă la Londra, apoi în Israel, unde, spune el, face un interviu cu fostul şef al Mossad-ului. Puţin mirat de atenţia pe care i-a acordat-o presa din România, Richard a pledat pentru voluntarii de pe şantierul Habitat şi pentru misiunea acestei organizaţii. Emisiunea sa, în care vor apărea şi filmările din Cluj, va fi difuzată în 28 aprilie pe CNN.

Continuarea pe …. 

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=10222&art=27242&cHash=022fcecc9o

Dincolo de ce veti citi aici, ar mai fi multe de spus. Despre Richard Quest pare sa mai fie mereu cite ceva de spus, pentru ca mereu reuseste sa surprinda. Nu a vrut un singur lucru sa ne spuna vineri: ce nu ar face niciodata in fata camerelor de filmat. A recunoscut ca este un lucru, dar ca nu ne spune care. Hm .. sa fie fumatul (cind a mers sa traga o tigara, a cerut foarte serios sa nu fie filmat)? Numai el stie (si, probabil, producatorii lui). Apropo de producatori – tinara care indeplinea misiunea asta pentru Richard era absolut extraordinara. S-a chinuit sa impace, cumva, pe toata lumea care voia o bucatica din Richard, dar, in egala masura, sa respecte dorintele si promisiunile acestuia (mai ales cele legate de exclusivitatile acordate). Si in timp ce facea asta, a ramas cu zimbetul pe buze, calma si draguta. Asa producator sa tot ai!

15/04/2007 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu