Episodul dupa 30

Variatiuni despre primii 30

Imobiliara

Vasile (Racovitan, de data asta) zice intr-un comentariu de-al lui sa mai scriu. E drept ca am neglijat blogul in ultima vreme. Dar am avut motive intemeiate. A trebuit sa ne cautam alta locuinta in chirie, ca ne mutam de aici (nu pentru ca am fi avut probleme, ci pur si simplu proprietarii se muta aici). Asa am ajuns din nou la aventuri pe piata imobiliara din Cluj, ca vorba aia, de 3 ani uitasem cum e sa cauti si sa dai peste tot felul de lucruri care te fac sa te intrebi in ce lume paralela ai nimerit …

Prima aventura: un agent imobiliar aproape beat, rosu la nas si mirosind a ceva lichior ieftin, care ne spune ca trebuie sa semnam un contract de intermediere si sa platim 100.000 de lei vechi pentru apartamentele pe care ni le arata. Nu imi spusese asta la telefon, dar semnez si platim. Locuinta pe care trebuia sa o vedem era, cica, in sensul giratoriu Marasti (clujenii stiu ca asta e zona buna). In realitate, era undeva la dracu-n praznic, pe niste alei desfundate, fara lumina, intr-un bloc de garsoniere, iar proprietarul – un smecher plin de el, care oricum mai avea vreo doua-trei apartamente de inchiriat. Garsoniera e mica, e la ultimul etaj, pute ingrozitor, are mucegai pe la colturi si in balcon, arata mai rau ca o camera de camin. Suma ceruta -200 de euro plus 250 garantia. Am refuzat pe loc.

Aventura doi: apartament cu o camera in centrul Clujului, blocul Flacara (din nou, clujenii stiu ca aia e zona foarte buna, aproape de piata centrala etc.). Peretii purtau diverse urme, ar fi trebuit zugravit peste tot, pe jos era linoleum, care mirosea groaznic, nasul meu alergic s-a dat blocat instant, bucataria goala, vana de la baie trebuia revopsita, asa de „bine” fusese intretinuta. Pretul – cam la 200, daca voiam si mobila, eventual 180, asa, goala. Facem socotelile: ne mai costa vreo 15 milioane si doua saptamini de munca sa il facem locuibil. N-avem timp si n-are rost, cita vreme e numai in chirie.

Aventurile urmatoare au fost mai line, adica locuintele aratau cit e cit bine, dar erau in zone nashpa ori pentru mine (departe de centru), ori pentru Ciprian (fara legatura directa cu cartierul unde e radioul lui). Ori la preturi prea mari, ori prea mobilate si proprietarii nu voiau sa scoata mobila, ca sa ne putem noi aduce patul si restul lucrurilor. Bon, vine si a nu mai stiu cita aventura: garsoniera la 200 de euro, in constructie noua. Zic wow si ma duc sa vad ce si cum. Bloc cu 4 etaje, tip vila, in spatele Facultatii de Litere. Again, zona foarte buna, liniste, spatiu verde chiar. Vila arata bine. Tipul proprietar, cam alunecos, vorbea mult si abia apucam sa pun intrebari (trebuia sa vinez momentul cind isi lua aer:).

Camera arata bine, orientare spre sud, soare, liniste, balcon mare, modern construita, bucatarie cocheta … fara gaz, insa. „Nu racordam la gaz, folosim plita electrica”, zice nenea. Well, la cit consuma una din aia, nici nu vreau sa imi imaginez factura la curent! Intru in baie, nu are vana. „Pai stiti, ce rost are vana, ca acum lumea face dusuri, e mai rapid”, zice nenea. O fi mai rapid, dar eu fara vana pentru baie nu discut. Am stat patru luni in SUA intr-o casa cu dus la baie, fara vana, dar macar acolo aveam oceanul la doi pasi. Asa ca daca vana nu e, nimic nu e. Intreb despre cheltuieli, zice ca el le face, ca fiecare are contoare la apa, dar se adauga si consumul comun de la masina de spalat de jos, din subsol. Pai ce-are aia a face, ca eu am masina mea de spalat? „Aa, pai nu, folositi asta de jos, de ce sa umpleti baia cu masina dvs.?” Toate ca toate, dar mai vrea si o garantie de 400 de euro in avans. Bye bye!

Nu mai povestesc ca ma ia cu nervi. Am vazut cel putin cite o locuinta in fiecare zi in ultimele trei saptamini, am dat zeci de telefoane, mi-am neglijat restul activitatilor. In cele din urma, stradania a dat roade. Am gasit un loc frumos, care isi merita banii si pe deasupra l-am inchiriat legal, cu contract (o sa am flotant, dupa atita vreme:)) ). Felicitari lui Cami (Sisko), pentru ca a facut pasul sa isi cumpere pamint, alaturi de viitorul sot, ca sa isi faca o casuta. 🙂

Toate ca toate, dar piata imobiliara a Clujului nu concureaza doar Bucurestiul , ci pina si Parisul, cind e vorba de preturi. De conditii nu mai vorbesc, ca am descris mai sus. Prietena mea Cristina plateste 600 de euro in centrul Parisului pe o garsoniera, haideti la Cluj, unde in centru chiriile sint la 7-800 de euro 🙂 Si cind vine vara, vor creste, doar sosesc studentii si va fi batalie pe locuinte de inchiriat. Studentii, care tin orasul asta cu banii parintilor sau cu banii munciti o vara in America ori Spania ori Irlanda.

12/03/2007 Posted by | Uncategorized | 4 comentarii