Episodul dupa 30

Variatiuni despre primii 30

Despre EA

(M-am saturat de politica. Nu doar azi, ci demult. Dar parca in ultima vreme m-am saturat inca o data. Asa ca azi o sa scriu altceva, sau mai bine zis, scot la lumina lucruri pe care nu le scriu prin ziare.)

 Despre Ea  

***

moartea are nume frumos, dinţi frumoşi, picioare superbe; poartă costum Channel cu taior asimetric şi fustă mini; moartea îşi spală părul lung cu şampon de mere, foloseşte cremă de mîini cu frăguţe; are un ochi mai mic şi unul mai mare, sîni rotunzi, cu sfîrcuri obraznice; moartea are gust de femeie fatală şi mîini de amantă –  

în ele îţi ţine, cu dragoste, sufletul

***

moartea s-a sinucis la amiază.ştiri speciale, titluri de ziare, reporteri îngrămădind microfoane, interviuri, păreri, analize, concluzii, specialişti chemaţi să confirme, medici legişti şi o ciudată autopsie … ce poţi găsi în moarte! cum mai murim de acum încolo? 

spuneau oamenii, nefericiţi,  

căindu-se că nu muriseră pînă atunci

trei zile mai apoi, moartea s-a ridicat din mormînt

cu moartea pe moarte călcînd …

***

picior peste picior, moartea îmi explica existenţialismul; se juca neglijent cu tabachera de argint, aprinzîndu-şi, uneori, părul; avea degete de pianist şi nasul uşor cîrn; îi jucau ochii în cap –  cînd mă privea, îi simţeam cum îmi fură ideile; purta pantofi scumpi, dar îşi pierduse flecul de la un toc (vreo groapă neatentă!) nu-mi puteam lua privirea de la ticul nervos al piciorului ei. îmi număram secundele în bătaia unghiilor ei alb – sidefii;

mai tîrziu, când dormea cu capul pe pieptul meu, i-am înghiţit răsuflarea

ca să nu se înece

***

moartea culegea ghiocei lîngă părul meu, mi-a smuls   – din greşeală – un fir din rădăcină …

i-a ofilit buchetul în mînă 

***

mergeam la film cu Moartea (nu mai ţin minte cine plătea biletele) – pe drum, a ajutat un bătrîn orb să treacă strada. ne-am aşezat mai în spate, să privim îndrăgostiţii cum îşi fură saliva şi să aruncăm cu floricele de porumb către rîndurile din faţă (am nimerit o plasatoare în freză!). ne distram de minune – Moartea ştia o groază de bancuri porcoase şi le spunea cu stil. în film, eroii mureau pe capete. Moartea comenta că „ăia” nu ştiu să îşi ucidă personajele cu artă. s-a bosumflat şi a plecat să-l caute pe regizor.  

încă o moarte la Hollywood 

***

cîntam la pian

Moartea îmi bătea măsura, plimbîndu-se prin cameră în trei pătrimi. părul meu mirosea a ulei de cătină. aş fi vrut să fac dragoste cu ea, nu să conversăm despre cercul cvintelor, dar ordinea diezilor nu se schimbă niciodată 

***

azi am plecat să mă sinucid puţin, dar înainte să ajung la podul de unde voiam să mă arunc, m-a călcat un tramvai îmi pare rău pentru mizeria de pe stradă 

***

n-o văd, dar ştiu că e pe aproape, m-a atins parfumul ei, l-am adulmecat speriat şi extaziat nesăţioase, nările mi-au fremătat încercînd să-i dea de urmă

n-o văd, dar ştiu că e pe aproape, o simt pîndindu-mă lacom, va aştepta să adorm ca să îmi fure pantofii de la uşă

2007 Copyright Camelia JULA 

 

 

Anunțuri

31/01/2007 Posted by | Uncategorized | 5 comentarii

Deci treaba cu demisia …

… este ca e conditionata de a altora. Misto chestia asta. Deci presedintele CJ Cluj, Marius Nicoara, incearca a se scoate printr-un comunicat in care spune ca intilnirea aia intermediata intre Dascalu si Man era singura si unica si doar in interesul linistii unei afaceri pe care orasul „nu isi permitea sa o piarda”. Ma rog, e singura pina apar urmatoarele, care si ele vor fi singurele, zice editorul meu de la Cotidianul si ii dau dreptate 🙂 Nicoara a recunoscut in dosar ca a fost santajat si s-a lasat. Si lui i s-a cerut zilele astea demisia, asa cum i-a fost ceruta si lui Boc. Nicoara a venit cu textul „sint gata sa ma autosuspend din functie” daca si alte nume publice din dosar vor face la fel.

Sa-mi arate mie unul acele nume publice gata macar sa se autosuspende, din orice functie ar avea, pina cind se clarifica lucrurile cu acest dosar sau cel putin cu implicarea numelui lor in el! Credeti ca Boc sau Buda sau ceilalti sint in stare de asa ceva? Nu stiu pe unde si cum sa mai nege ca ar fi stiut vreodata ceva sau ca ar fi banuit, desi toate convorbirile trecute la dosar arata sau lasa sa se inteleaga exact contrariul. Asa ca oferta demisiei este, de fapt, o non-oferta, deoarece e conditionata de un fapt despre care Nicoara stie ca nu se va intimpla. Imi pun capul pe tava, daca o fac si altii! Genul asta de curaj o sa ma faca sa plec din tara curind.

28/01/2007 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Prea mic pentru un pupitru atit de mare

Emil Boc ne-a adunat pe toti la o declaratie de presa despre cazul Gazeta. Mai exact, despre cum imaginea lui publica, greu construita, dupa cum marturiseste, are de suferit de pe urma faptului ca noi si ceilalti colegi din media am publicat transcrierea convorbirii dintre el si acuzatul pentru santaj Liviu Man. Boc s-a crezut, pentru o clipa, presedinte. Si-a adus pupitrul inaugurat de Basescu acum citeva saptamini si s-a cocotat acolo pentru declaratii. Deh, se dadea in direct faza. Problema era ca pupitrul e cam mare, iar Boc cam micut, dar data viitoare, fetele acelea dragute de la protocol vor avea grija sa aduca ceva tomuri de hirtie, scarita, orice ar putea rezolva problema. Si ea, de altfel, una de imagine.

Bun, cu pupitrul si micimea lui Boc putem fi rai inca o vreme de acum incolo, dar sa nu il suparam prea tare – si-asa ne-a spus ca e suparat ca s-au publicat pe internet tot felul de chestii din dosarul Gazeta, unde e facut „cacacios” cu presa, „demagog”, „slab de inger” si altele din aceeasi gama. Si mai e suparat Boc pentru ca procurorii DIICOT au indraznit sa pastreze la dosar convorbiri care, dupa „umila” parere a sa, nu au relevanta pentru fondul cauzei. Impanat de termeni juridici, Boc s-a apucat sa ceara procurorilor sa ii explice lui clar si public ce releventa au la dosar inregistrarile in care apare el. „Imi strica imaginea, ii dau in judecata pentru abuz in serviciu, le cer daune morale”, ameninta micutul presedinte. Bine ca pe Man si ale sale gazete nu i-a dat in judecata cind au scris ca ia bani publici sa isi asfalteze ulita. „Am facut o promisiune veche sa nu dau niciodata in judecata ziaristi”, se justifica Boc. A, dar procurorii sint mai apetisanti …

Una peste alta, l-am sunat pe procurorul DIICOT care s-a ocupat de caz si e si purtator de cuvint. Iar omul, cu bun simt, n-a comentat aberatiile lungite la peste 20 de minute de inregistrare ale lui Boc, ci i-a amintit acestuia, finut, ca este martor in acest dosar si ca, in calitate de martor, „nu prea poate sa se pronunte asupra relevantei sau irelevantei unor inregistrari sau dovezi”. Zarva lui Boc nu este altceva decit o jalnica tentativa de a abate atentia exact de la fondul cauzei, iar prezenta lui, a lui Buda, a lui Nicoara si a celorlalti in inregistrarile de la dosar devenite publice este extrem de relevanta, oricit ar urla Boc ca este lezat la imagine! Daca vrea sa isi repare imaginea, sa dea cartile pe fata. Demisia nu si-o va da, dar cel putin sa recunoasca faptul ca a vorbit de mai multe ori cu Man decit de 3-4 ori in doi ani!!!! Sa admita ca noua nu ne raspunde la telefon atit de des cum le raspundea lor si nici nu ne trateaza cu „maestre” si cu pupici. Nu ca mi-as dori asa ceva vreodata 🙂

Scandalul acesta a scos multe bube, putregaiuri si noroi la lumina si va mai scoate. Spre binele nostru, sa scriem in continuare despre el, oricit vor plinge dupa imaginea pierduta Boc, Buda si ceilalti. Cita vreme au promovat, in campanie, sloganul „ardei-i pe corupti”, sa nu se mire ca acum ii ardem noi. Si nu pe inventii, ci exact pe cuvintele si faptele lor.

26/01/2007 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Goana dupa dosar

Mare minune si cu scandalul asta. Nu sintem innebuniti cu halatul, ci cu dosarul. Unde e, cind il vedem, cit e, de ce nu il vedem acum , de ce miine, avem toti loc la masa, este destul pentru fiecare? Sint innebuniti dupa el editorii din capitala – atita agitatie, cind procesul abia incepe, iar in dosar sint 3.000 de pagini, cam cit aveam eu de invatat intr-o sesiune lejera la Drept pe vremuri … Deci imposibil de parcurs intr-o zi 🙂

Si daca nu stii exact unde sa cauti, asa cum stie procurorul care mai scapa, ups, cite o fila spre presa, atunci e musai sa citesti tot, ca nu stii de unde sare iepurele, adica inregistrarea care reda o magarie. E un subiect despre care o sa putem scrie carti, ca ecourile lui nu se vor stinge usor si ma indoiesc ca procesul va dura numai o vara. Probabil sintem flaminzi sa vedem cu ochii nostri ceea ce inainte auzeam numai pe la colturi. De inteles. E meseria noastra in joc, mai mult decit batalia pe exclusivitatea citorva fragmente de dosar. O sa vedem fata cealalta, aia urita, a meseriei, daca nu am fost convinsi pina acum ca exista. Miine la ora 8.

23/01/2007 Posted by | Uncategorized | 2 comentarii

Episodul spre 30. Despre cum e cu putinta si alte variatiuni.

Episodul spre 30. Despre cum e cu putinta si alte variatiuni.

Acesta este un blog experimental. Daca ma tine sa il tin, va exista. Motivul principal al crearii sale: nu am bani sa imi public niste chestii si m-am gindit sa le public pe internet. Blogul de pe yahoo nu e suficient de destept cum imi trebuie mie. Ca atare, here I am. Nu va lasati indusi in eroare de titlu. Uneori voi scrie si despre cum nu e cu putinta.

22/01/2007 Posted by | Uncategorized | 5 comentarii