De dincolo. Consideratii despre jurnalism
Acum citeva luni, Radu (se) intreba ce inseamna constiinta in presa. Daca vorbim de presa din Romania, cred ca inseamna motivul pentru care o parasesti.
Constiinta, in meseria asta, e instabila. Pentru cei mai multi dintre ziaristii pe care i-am cunoscut in 5 (plus 2) ani de jurnalism. “Nu as scrie niciodata asa ceva” devine “Am scris, dar n-am avut ce face, altfel ma dadea patronul afara”.
Nu vreau sa generalizez. Constiinta mea a avut principii simple, cind am intrat in presa:
- nu accept ca un text scris de mine sa fie semnat si de altcineva, daca nu a contribuit la el (si reversul, daca am lucrat doi la un material, sa ni-l asumam amindoi).
- nu accept sa mi se modifice un text si sa fie semnat tot cu numele meu, ulterior (situatii intimplate in 2004, in campania electorala si in 2005. In 2004, a fost vorba de un fost “mare stab” de presa, care mi-a macelarit un material pe principiul – lui – ca el stie mai bine personajele implicate si dedesubturile. Consecinta: materialul a fost semnat cu litere puse la intimplare).
- nu accept sa nu mi se publice un material decit pe criterii esentiale (ca nu e bun, nu e documentat, nu e obiectiv, dar nu pentru ca “ar deranja” pe unii si altii)
- nu accept sa mi se impuna un subiect “fabricat” si “musai de pus in ziar”, al carui scop e sa convinga pe cineva ca e bine sa dea bani prin publicitate.
Mai sint si altele, dar nu ma apuc sa le insir pe toate … rezumind, ar fi vorba de lucruri care tin de 7 ani de acasa, de o buna educatie si de respectul pentru adevar (in fond, asta e esenta jurnalismului, nu? sau cel putin asta ar trebui sa fie).
Ce mi-au adus aceste principii: doua demisii, munca la BBC pina la finalul activitatii redactiei din Romania, directoratul editorial al unui ziar de limba engleza, colaborari cu publicatii locale si nationale diverse, o imagine buna (cel putin asa mi se spune 
), usi deschise cam peste tot, chiar relatii (da, oricine zice ca lucrind in presa nu iti faci relatii minte cu nerusinare). Oferte de la alte institutii media din Cluj si angajari in alt domeniu fara sa depun o cerere de slujba. Multe dureri de cap si intrebari, alegeri uneori dificile (sa vedem citi pot spune cu mina pe inima ca i-au spus sefului in fata “nu voi scrie acest material, pune pe altcineva sa il scrie daca il vrei musai, dar eu nu o voi face”). Multe ore de munca, uneori in van, dezamagiri (schimbarea titlului unui material in asa fel incit sa serveasca interesului de moment al ziarului si altele, si altele).
Ce a facut constiinta mea anul trecut, cind si-a dat seama ca nu mai are loc in presa din Cluj si din Romania, in general? A spus, simplu, stop. Nu mai vreau. Nu asa. Nu accept sa scriu pentru publicatii gen “Click” doar pentru ca asta vine la pachet cu o publicatie de alta orientare si “asa se cere”. Daca voiam sa fac tabloid, faceam de la bun inceput, nu stateam la BBC pina a tras obloanele.
Asa ca am plecat. Simplu. Pot si stiu sa fac si altceva, ce nu stiu, invat. A ramine in presa pentru ca nu ai alta solutie sau esti prea comod sau fricos sa incerci altceva este unul din motivele pentru care presa noastra e asa cum e …
Nu mai citesc ziare decit in diagonala, pe internet, vad titlurile si mi-e de ajuns. Stiu cum se fabrica. La fel cu stirile la tv … prefer sitcomuri, macar ma fac sa rid, dar talkshow-urile de pe Realitatea ori Antena ma faceau sa pling (sa pling pentru ca acum 7 ani am decis sa ma intorc in tara, in loc sa stau bine mersi unde eram). Gasesc bloguri mai bune decit ziarele si materiale mai frumoase si mai bine scrise pe ele decit in presa.
Mai citesc articole din domeniul in care lucrez acum (care nu sint foarte dese) si imi permit sa ma minunez de nebuloasa in care ma invirt, alaturi de voi, de societatea noastra … aaa, deci cum o sa luam noi pensia peste 30 de ani? Sau, oare, hmm, va mai exista pensie peste 30 de ani? Sa imi fac griji de pe acum ca voi avea un copil intr-o buna zi si poate il bate cineva la scoala si il lasa infirm pe viata ori sa ma gindesc la asta atunci cind va suna telefonul de la politie sau spital?
Nu cu mult timp in urma, eram atit de implicata in viata orasului, a societatii, stiam tot ce se intimpla, si la noi, si peste hotare, ascultam stirile toata ziua, urmaream emisiuni, citeam politica, chiar comentam politica, cercetam, dezvaluiam, credeam in ceea ce faceam … Reversul era acesta: cu cit stiam mai mult si intelegeam mai multe, cu atit nu mai voiam sa stiu. Plus dureri de cap.
Acum am ales sa selectez informatia. Nu ma mai intereseaza politica. Nu mai cercetez, nu ma mai bat pentru a dezvalui. Cindva, visam sa spun lumii lucruri importante. Din tot ce imi arata google ca am spus in ultimii ani, prea putine lucruri sint cu adevarat importante, peste timp. Am uitat sa scriu cu adevarat (parca Ion Cristoiu a fost cel care a spus ca ziaristul ucide scriitorul, cam are dreptate), am pierdut sentimentul placerii de a scrie, cind aveam zile in care scriam 10 – 15.000 de semne (pagini de informatie sau presupusa informatie, care a doua zi oricum avea sa fie uitata).
E frumos sa fii jurnalist. Daca poti sa fii sincer, daca poti sa iti pastrezi principiile, daca poti sa nu iti lasi constiinta acasa ori la usa biroului, ci sa o iei cu tine in redactie, pe teren, la sedinta cu sefii si sa faci uz de ea. E frumos sa fii jurnalist atunci cind crezi. Dar asta era demult, pe vremea cind jurnalismul era o chemare, nu un refugiu sau o afacere redusa la cine detine mai multa influenta.
In profesia asta, parcurgi destul de repede lucrurile si iti dai seama cum sta treaba. Nu iti trebuie zeci de ani pentru asta. Problema e ce faci cind ti-ai dat seama: daca alegi sa ramii (desigur, circumstantele sint diferite la fiecare caz), constiinta ta va fi tot mai flexibila, se va transforma in guma sau vei fi extrem de nefericit, de singur, de suparat pe viata si vei deveni alcoolic, vei face ulcer si vei scrie ce trebuie sa scrii ca sa iti intretii familia. Sau poate asa esti croit si iti place. Exista si exceptii, dar, desigur, ele doar confirma regula.
Daca alegi sa pleci, cei ramasi vor spune ca nu ai suportat presiunea, ca poate nu erai facut pentru meseria asta sau ca te-ai vindut pentru bani mai multi unei alte meserii. Te poti simti dezradacinat, poate vrei sa te intorci sau iti lipseste emotia, acel “thrill” pe care ti-l da asteptarea aparitiei materialului pe care l-ai scris. Sau poate esti fericit ca acum poti sa alegi ce sa crezi, stiind cum ajunge informatia la tine, ca simplu cititor.
E atit de usor, acum, cind privesc de dincolo, sa pot alege.
Cineva, nu mai stiu cine, spunea ca nu poti sa critici ceea ce nu cunosti. Cred si eu asta. Tocmai de aceea pot sa vorbesc despre jurnalism, tocmai de aceea pot sa vorbesc despre universitatea pe care am terminat-o sau despre poezie. Sint lucruri pe care le cunosc. Nu pot vorbi despre minerit decit din perspectiva oarecum indirecta si nu as vorbi niciodata despre industria piinii, cita vreme nu am habar cu se maninca.
Una din probleme, la presa noastra, este ca are impresia ca poate vorbi despre orice, chiar daca abia a citit un comunicat de presa sau a pus 2 – 3 intrebari despre metoda obtinerii aurului prin cianurare si gata, sintem experti! Documentarea si specializarea sint doua chestiuni vitale jurnalismului si care lipsesc cam cu desavirsire din cel romanesc (din nou, exista exceptii, care sa confirme regula).
In ultimii ani, asa-zisele facultati de jurnalism din Romania au devenit suprapopulate – toata lumea se viseaza jurnalist, cum pe vremuri toata lumea voia la Politehnica, acum toti se vor la televizor, de parca, daca nu apari pe sticla, nu existi. Imi pare rau pentru toti actualii si viitorii studenti la jurnalism. Sint doar o masa buna de ingrosat nivelul taxelor la universitati.
Vedeti, sint multe de spus … prietenii imi zic “scrie, scrie pe blog, scrie o carte”. Sa afle si altii. Ii va ajuta cu ceva daca vor afla? Stiind, vor putea sa cearna, vor vrea sa faca asta?
Dorinta de a spune lumii lucruri a ramas. O am de cind ma stiu si dezamagirile din presa nu au ucis-o. Nu jurnalistul face omul, ci omul face jurnalistul.
Multumesc pentru postare
Ma regasesc in majoritatea celor exprimate de tine, dar cel mai mult mi-a placut urmatoarea fraza: “una din probleme, la presa noastra, este ca are impresia ca poate vorbi despre orice, chiar daca abia a citit un comunicat de presa sau a pus 2 – 3 intrebari despre metoda obtinerii aurului prin cianurare si gata, sintem experti!”.
Ar trebui o continuare: intradevar, ce poti face “dupa” presa?
Oricum, mai asteptam postari.
Radu
24/05/2009 at 2:14 PM
Foarte buna intrebarea ta Radu. Dar oare putem vorbi de presa in Cluj? Sau putem vorbi mai degraba de posta si mesagerie? Sau de “jurnalisti” care la conferinte se manie pentru ca lipsesc saleurile. Ori ziaristi care atunci cand un dobitoc declara o prostie se fraternizeaza cu prostia. Oare asta e presa, care in loc sa documenteze si sa cerceteze, lanseaza pastile si acuzatii? Oare asta chiar este presa, in care avem mai multi deontologi decat ziaristi si ziaristi mai deontologi ca deontologia?
In acea “masa buna de ingrosat nivelul taxelor la universitati” se afla si cativa care au talent si chemare, dar care se simt chinuiti atunci cand vad ce inseamna presa clujeana si scoala de jurnalism.
Felicitari pentru acest post. Ma bucur ca cineva mai deschide din cand in cand ochii tuturor “fauritorilor” din presa clujeana si nu numai.
T.
10/06/2009 at 5:35 PM
eu sunt dezamăgit că după cinci ani de făcut presă ai renunţat măcar să citeşti produsele altora.
îmi oferă aşa .. un inside despre faptul că muncim degeaba; oricît de bune ar fi textele noastre, la ce bun cînd nu e cine să le citească..?
mihai
24/05/2009 at 2:57 PM
Mihai draga,
Ma superi. Ai uitat ca, atunci cind eram colegi (eu la radio, tu la Cetateanul), au fost mai multe situatii in care v-am felicitat pentru niste materiale bune? Crezi ca nu le-am citit? Insa am ales sa le citesc pentru ca mi-au atras atentia, nu pentru ca as fi citit tot ziarul, recunosc. Si nu pentru ca aveau titluri “incitante”, ci pentru ca aveau titluri bune.
Sa stii ca si citind in diagonala poti da peste materiale bune, dar sint foarte, foarte putine. Iar daca vreau un reportaj bun si interesant, iti spun de pe acum ca ala va fi in / pe National Geographic. Sa nu zici ca nu ti-am spus
Si inca un lucru: lumea nu mai citeste nici macar acele texte bune pentru ca sint pe linga ele multe alte texte inutile (ca sa nu zic proaste). Umpluturi, materiale fara valoare informativa … fii sincer si recunoaste ca stii despre ce vorbesc
camiblond
25/05/2009 at 10:35 PM
mă refeream la perioada “de după”. sau,mai bine zis, mă refeream la Cami persoana fizică, nu la Cami fostul-ziarist.
mihai
09/06/2009 at 3:08 PM
si nu numai asta, dar, nu inteleg de ce, daca ai ales sa iesi din presa, asta trebuie musai sa mearga mana in mana cu izolarea, refuzul de a te informa, sau nepasarea cu privire la cei care decid cum o sa fie ziua ta de maine, daca o sa ai pensie la 30 de ani, etc…
Daca si tu, dupa ce ai fost aici, ajungi la aceeasi indiferenta fata de viata REALA (din pacate, cu balacareala zilnica, inconstanta generalizata, si toate lucrurile care te dezgusta, dar sunt cele care stabilesc coordonatele existentei noastre, cel putin cat timp traim in tara asta) ca orice om de rand, caruia i se pare ca daca spune ca “s-a saturat de minciunile tuturor politicienilor” acestea si acestia dispar, iar lucrurile intra in normal, atunci inseamna ca nimic nu se va schimba…cel putin nu in timpul existentei noastre active..
pe mine ma enerveaza din ce in ce mai mult atitudinea asta de “nu imi place, toti sunt prosti, nimeni nu stie ce este de facut” cuplata cu “ma retrag in gaoacea mea, nu mai citesc despre astea si ma simt deja mai bine”…
unde duc chestiile astea? ce ar putea sa se schimbe la un moment dat?
…in plus, sincer, nu cred ca, in afara presei, lucrurile sunt mai sincere, mai bine facute, sau mai sanatoase… si in celelate domenii dicteaza o gramada de impostori, au cuvantul decisiv tot cei cu banul, si sunt convinsa ca, la finalul unui proiect, dupa ce taiati factura, inghititi in sec din cauza compromisurilor pe care a trebuit sa le faceti in fata pretentiilor clientului “atoatestiutor”….
pentru mine asta echivaleaza cu senzatia pe care o ai cand descoperi in ziar un alt text decat cel pe care l-ai lasat cu o zi inainte, pentru ca, dupa ce tu ai plecat, sau l-ai trimis la editare, a sunat un telefon sa ii explice sefului tau ca adevarul e cu totul altul…..
poate toate dezamagirile astea vin mana in mana cu faptul ca “ne-am facut oameni mari” si asta e lumea pe care ne-au pregatit-o parintii nostri, cei cu toti cei 7 ani de acasa la ei, si cu bun-simtul aferent, dar si cu lipsa de reactie si cu complacerea in care ne-au imbaiat pe toti in fiecare seara…
toti cei care ti-au dat motivele de a te retrage din presa, toti cei pe care refuzi sa ii mai asculti acum, de pe margine, cum fac si desfac sunt acolo din cauza ta. Din cauza mea. Si a fiecaruia dintre cei care merg si pun stampila pe numele celor care i-au adus cu autobusul la vot, a celor care nu s-au dus si a celor care au votat alb. A tuturor.
si numai pentru ca nu mai citesti/asculti/privesti lucrurile nu se schimba.
si apropo… nici acum, dupa ce ai renuntat la presa, nu poti iesi din tiparul imprimat in cei 5/7 ani de presa… sa exemplifici prin orice metode numai prin nominalizare nu. De ce nu poti, macar acum sa zici Ziarul cutare, redactorul-sef cutare mi-a cerut sa scriu asta…X mi-a modificat textul, etc…
m-a luat valul…. scuze de dimensiunile opiniei mele, sper sa nu te fi infuriat…te-am luat ca exponent al unei intregi categorii de tineri din generatia noastra, care recurg din ce in ce mai des la aceeasi “solutie” ca tine…
oana
25/05/2009 at 8:37 PM
Oana,
Am spus doar ca citesc in diagonala titluri si ALEG ce vreau sa lecturez mai serios. Stiu cum se fabrica informatia, de asta aleg ce vreau sa citesc. Rareori am gasit, in ultima vreme, articole din care sa primesc informatie, in sens real, si nu declaratii ale vreunuia sau altuia, comentarii la comentarii, reactii la declaratii si contrareactii etc.
Nu am spus ca nu ma informez
Daca am ales sa nu ma mai intereseze politica este pentru ca am lucrat atita vreme pe politic, am vazut fata de dincolo a lucrurilor si nu mai vreau sa am
de-a face cu acest domeniu. Nu am mai votat (si intr-un post anterior am explicat de ce) si nici nu voi mai vota degraba.
Nu e vorba de izolare
Citesc mai multa literatura si mai multe carti de specialitate acum decit citeam cind eram in presa, citesc lucruri noi, nu “reactii la reactii”, am timp sa vad mai multe reportaje pe NG sau Discovery, de unde aflu lucruri pe care media noastra nici nu se chinuie sa le caute, nu mai zabovesc pe Realitatea sau Antena, pentru ca atunci cind vreau informatie reala am la dispozitie BBC si o suita de alte canale care stiu sa imi spuna ceva interesant.
Asa ca, daca aleg ce vreau sa aflu si sa citesc, nu inseamna ca ma izolez. Ma tem ca ai inteles putin gresit spusele mele din acest post
Nu refuz sa fiu informata, refuz sa mai fiu prost informata.
Referitor la cine ce mi-a modificat / cerut / interzis – pai pot sa ti-i spun, dar e degeaba, pentru ca miine vor sari ca arsi in sus si vor urla pe toate canalele ca nu e adevarat, ca ii calomniez si ma mai trezesc si cu telefoane aiurea, de care nu am nevoie sau cu, te pomeni, chemari in instanta. Pentru ca, sa nu uitam, e vorba de cuvintul meu impotriva cuvintului lor, pina la urma (presupun ca nu iti imaginezi ca discutii de genul “scrii asta pentru ca asa trebuie” se faceau cu martori sau ca purtam la mine microfon ascuns ca in filmele proaste cu spioni …). Iar ei sint “moguli”, persoane cu imagine publica, in schimb eu sint un fost reporter … Eu ma bazez pe sinceritatea mea si la fel fac toti cei care ma cunosc, dar cineva care nu are habar cine sint personajele, pe cine va crede? Pe mine, care scriu pe blog sau pe cei care pot aparea cind vor la televizor sa-si apere “sanctitatea” imaginii?
Asa ca prefer sa nu le dau satisfactia asta … si sa asteptam pina public cartea
Daca te ajuta cu ceva, am avut astfel de “aventuri” la Ziua de Cluj si, in grad mult mai mic, la Cotidianul (de vreo 2 – 3 ori).
In rest, din fericire, faptul ca eram freelancer m-a scutit de neplaceri si mai mari.
Sa revenim la alte domenii, in care spui tu ca lucrurile nu sint diferite fata de presa: daca acceptam generalizarea ca banul dicteaza peste tot, atunci ce sens mai are sa ne mai straduim sa facem ceva? Sigur ca lucrurile se invirt in jurul banilor, dar poti sa nu lasi banii sa cistige intotdeauna. Lucrez in branding / advertising in momentul de fata. Orice serviciu adus unui client este platit. Si clientii atoatestiutori pot fi convinsi sa accepte ce propui tu, daca ai suficienta rabdare. Desigur, sint si cazuri cind asta nu se intimpla.
Exista diferente, insa, fata de presa si probabil merita un post separat. Sa-ti dau doar un exemplu: in advertising stii de la bun inceput cine da banii, pentru cine lucrezi, ce ti se cere si de ce. Si poti sa accepti asta ori sa refuzi. In presa, lucrezi la un material care tie ti se pare o mare dezvaluire, pe care patronii tai vor sa il publice, de fapt, pentru a darima credibilitatea unui adversar in afaceri al celui care, in secret, finanteaza ziarul la care tu lucrezi sincer. Si afli finalitatea materialului tau abia cind “ala” de care ai scris te da in judecata. Si ziarul nu te sustine.
Si acum o sa ma intrebi daca as face vreodata o campanie pentru ceva gen Rosia Montana sau Kronospan … NU. As putea refuza sa fac asa ceva, indiferent de bani. Daca firma la care lucrez nu ar refuza, atunci as fi in fata aceleiasi alegeri – sa plec. Lumea asta e destul de mare si numai cautind iti gasesti locul tau in ea.
Vorbesti, in comentariul tau, de atitudinea “toti sint prosti, nimeni nu stie ce sa faca” … Imi pare rau daca asta ai dedus din ceea ce am scris … Cunosc oameni extraordinari, si in presa, si in afara ei, care stiu foarte bine ce fac si incearca sa faca asta cu coloana intreaga. Ei sint exceptiile de care spuneam. Oameni inteligenti, culti, cu viziune, care, si ei, au ales sa isi vada de drumul lor, de viata lor, fara sa mai puna prea mare pret pe ce li se spune la televizor.
Nu ai de ce sa iti ceri scuze pentru opiniile tale. Niciodata sa nu iti ceri scuze pentru ceea ce crezi si spui cu atita convingere. Sper ca am reusit sa iti raspund, intr-o oarecare masura. Da, multi din generatia noastra aleg alte solutii … stii de ce? Pentru ca am avut o viziune care nu s-a mai potrivit cu realitatea asta, a noastra, de aici si de acum … si e o lupta care pe care: ori ne schimba realitatea si pierdem viziunea, ori pastram viziunea si cautam o alta realitate.
Multumesc pentru post, te mai astept si altadata
camiblond
25/05/2009 at 10:29 PM
Cami, imi dau seama acum, recitind postul meu anterior, ca, dupa primele doua propozitii m-a luat valul si am uitat ca, de fapt iti scriu tie direct ceva, si mi-am exprimat punctul de vedere despre tendinta in care eu cred ca se incadreaza revolutia ta personala (fara ironie) si pe care, in ultima vreme o simt din ce in ce mai des, la din ce in ce mai multa lume din jur, din diverse zone, niveluri sociale sau profesionale, dar cu un punct comun, in ceea ce priveste varsta.
de acolo fazele cu “toti sunt prosti” – nu ma refeream la ziaristi, ci la “toti” aia care ne determina conditiile de munca, de evolutie personala, de trai etc…
in ceea ce priveste exemplele concrete, hai sa o zicem pe aia dreapta. Toate. De aia ai si plecat. Pentru ca toate usile redactiilor care ar fi gasit oricand un loc pentru tine, sunt la fel.
ma bucur sa aflu ca dincolo de gardul inalt al curtii in care ne izolam de lume, “ne”=toti cei din presa locala, mai sunt si altfel de relatii cu banul si cu cei care ii vireaza.
Si, nu pot sa nu iti dau dreptate intr-un aspect. Ca stam toti cu nasul in evenimentele pe care ni le creem singuri. In placutele si cilindrii nu stiu cui, in cearta dintre ziaristul nu stiu care cu patronul nu stiu care, sau, mai rau, in corespondenta violata a unei foste colege, care munceste din greu sa isi construiasca o carierea universitara, in cel mai eficace mod cu putinta la Cluj, poate singurul….in timp ce, in lume se intampla lucruri extraordinare, grave, minunate, sau inspaimantatoare, care afecteaza un numar mult mai mare de indivizi, intr-un mod mult mai radical decat orice breaking news de pe la noi.
dar.
tu pleci.
ala de la OPC (care a dat de pereti cu e-on gazul si a lasat sa se intrevada o secunda alternativa la a te lasa manipulat, batjocorit si jefuit cu zambetul pe buze)accepta si el regulile jocului si se retrage cand se schimba algoritmul puterii.
un parinte al carui copil a fost tratat rau intr-o institutie de un profesor aberant, il retrage si il muta, fara sa incerce sa faca ceva ca respectivul sa plateasca pentru abuz.
sau, dimpotriva, un dascal se muta la o alta scoala, decat sa incerce sa reclame si sa obtina un rezultat impotriva abuzurilor aberante ale unui director care se crede pus pe scaunul de conducere de stramosii lui.
un patron de firma prefera sa dea spaga aia, ca sa ia lucrarea la nu stiu ce licitatie, desi stie ca, poate, are cea mai buna oferta…
si?
asta e tot?
viata e nashpa si… ghinion?
oana
26/05/2009 at 9:38 PM
nu intotdeauna lucrurile se termina asa ca in cazul tau… si in presa mai sunt oameni care inca duc aceeasi lupta.daca vor avea aceleasi rezultate? depinde de mai multi factori.
ai fost norocoasa si ma bucur pentru tine.
coucoux
11/06/2009 at 1:46 PM
este o marturie trista dar nu merita sa te predai asa usor. Nu e ok sa te retragi asa usor din viatza publica, adica sa nu te mai intereseze kiar nimic, sau asa putzin…cred doar ca treci printr-o etapa de dezamagire…te inteleg…si eu la fel am simtit. Dar e in fisa postului, la ambii sa citim atent presa.
Succes
tiberiufarcash
12/06/2009 at 9:14 AM
Cami, felicitari pentru decizie inca o data.
in 3 ani si cateva luni de cand am plecat din presa n-am regretat niciodata ca am plecat si am ajuns sa fac mult mai multe lucruri folositoare “comunitatii”, mult mai importante decat informarea. Si da, ca si cititor poti alege ce citesti si citesti mult mai mult si afli mult mai multe, ca si jurnalist trebuie sa citesti ce citesc si altii ca sa scrii cum scriu altii. Succes!
Paula
23/06/2009 at 12:12 PM