Episodul dupa 30

Prima data cind am votat, in 1996, am facut-o trecind prin diverse aventuri ca sa imi recuperez buletinul ramas incuiat intr-o garderoba de la Casa de Cultura a Studentilor, unde mi se odihnea paltonul dupa un bal al bobocilor (de fapt, prima data votasem la locale, dar acolo nu s-a intimplat nimic notabil, sectia de vot era la doi pasi de casa, am fost cu ai mei … moment de familie ). Am votat cu PNTCD – ma rog, CDR – si am iesit in strada cu multi alti studenti din Cluj, cu steaguri, cintece, lozinci pline de speranta … Am baut vin, era noapte, frig, ne bucuram, cintam in camine, se facea dragoste in sala de lectura, portarii erau beti si ei …

N-a trecut mult si am inceput sa fiu scirbita de ce se alesese de votul meu si de noaptea aia frenetica.

A venit anul 2000 .. iar am votat, m-am dus la urne pina si in al doilea tur la prezindentiale, cind am avut de ales intre Iliescu si Vadim … am votat alaturi, anulindu-mi singura votul … dar era un protest. Am sperat, in cei 4 ani urmatori, ca voi putea sa pun stampila corect in 2004.

2004. Iar am mers la vot, iar am votat cu dreapta (cu dreapta romaneasca). Am o groaza de timbre pe buletin – am votat de fiecare data cind a fost cazul. Am votat la schimbarea Constitutiei, am votat la europarlamentare. Si ce-am obtinut? Ca iarasi mi-e sila de ce s-a ales de voturile mele.

2008. Am ales sa nu votez. Nu mi-e rusine sa spun asta si sa nu-mi veniti cu texte de genul “n-ai votat, nu poti comenta”. BA POT. Tocmai pentru ca de atitea cicluri electorale votez si iar votez si analizez si urmaresc politica … si niciodata nu m-am simtit reprezentata. Tocmai pentru ca, scriind atitia ani in presa despre politicieni si politica, am ajuns sa le stiu pe de rost “textele” si sa vad cum se negociaza pozitia presei la masa partidelor, mai ales in perioade electorale; am ajuns sa vad “cite parale” fac si unii, si altii, indiferent ca ii cheama “putere” sau “opozitie” (ca doar tot ei sint, schimba numai eticheta, asa cum fac boutique-urile de cartier cu produsele de anul trecut, ca sa para ca sint din colectia de anul asta).

POT, pentru ca am dreptul sa refuz sa imi acord timpul unor mascarici, idioti si frustrati, care, pe linga faptul ca imi cersesc votul cu lamentabile discursuri, ma obliga sa ma deplasez la domiciliul din buletin ca sa raspund rugamintilor jalnice pe care mi le-au aruncat de pe garduri, prin ziare sau pe la tv, pentru ca apoi, 4 ani, sa uite de mine (sa nu credeti ca, daca e uninominal acum, ei se vor schimba si le va creste brusc o constiinta sau vreun sentiment civic autentic).

POT sa stau acasa si am stat, pentru ca nu ma mai intereseaza. Din partea mea, oricine va iesi, lucrurile vor fi la fel de rele. Nu sint adepta raului mai mic si nici macar nu cred ca vreunul din actualele partide ar putea reprezenta un rau mai mic. TOATE sint la fel: nu au imaginatie (domnule Eckstein, dvs. faceti exceptie aici ), nu au coloana vertebrala, nu au mesaj, nu au coerenta, nu au nici macar bunul simt de a sti bine limba romana, nu au in ochi altceva decit dorinta apriga de putere, de stors bani din stat degeaba in Parlament, nu au cap, nu au muschi decit pentru a-si arunca unii altora diverse injurii sau pahare cu apa in fata … nu au nimic din ce as vrea, macar O DATA, sa votez cu inima impacata.

Nu am votat, in ciuda avertismentelor de genul “daca tu nu votezi, Romania neinstruita va vota pentru tine”. SI? Cind am votat noi, astia cu studii, vezi-Doamne, Romania instruita, atenta la politica, Romania care stie citi mai multe ziare, nu unul singur, care poate discerne dincolo de lozinci … ce s-a intimplat? S-a intimplat ceva? Pai impozit unic, am intrat in UE … si mai departe? Cam la atit se rezuma, cu adevarat. Iar asta cu intrarea in UE .. sa fim seriosi, n-are nici o legatura, oricum intram si asta o stiu din 2005, din gura staff-ului lui Olie Rehn.

De 12 ani imi irosesc votul. Prefer, de data asta, sa il pastrez pentru acel moment, daca va veni vreodata, cind voi avea cui sa il dau fara sa imi fie greatza.