Episodul dupa 30

Miercuri, 19 decembrie, pe un frig sec, la prînz, ajung în Piaţa Mihai Viteazul şi decid că vreau bradul de Crăciun, atunci, musai. Îl sun pe Ciprian, îl trezesc, îl iau cu un taxi şi venim la căutat brad. Nu am cercetat mult pînă să găsim unul şi înalt, cum ne doream, şi bogat, şi cu coroana perfectă, şi argintiu, şi ieftin. Negustorul de brazi ni-l leagă simbolic cu ceva sîrmă şi pornim spre standul de taxiuri. Nici un taxi.

Mîna (îngheţată) pe telefon şi fac comandă. Cer o maşină tip combi sau mare, pentru ca e vorba de transportul unui brad (specific acest lucru). Într-un final (poate aproape zece minute a durat căutarea), primim confirmare că vine un taxi, dar nu ni se spune ce fel de maşină este. Va sosi în 2 – 3 minute. Cum stăm pe loc, îngheţăm şi mai tare. Trec 5 minute şi maşina nu mai vine. În sensul negiratoriu din Piaţa Mihai Viteazul e o nebunie de speriat: maşini, poliţie, troleibuze, autobuze, oameni, maşini din nou. Vreo cîteva persoane ne tot dau tîrcoale, ne întreabă fie cu cît am luat bradul, fie dacă e de vînzare şi cu cît îl dăm. Nu-l dăm.

Sun din nou la ProRapid, deoarece taxiul nu mai vine. Se caută taxiul, staţi liniştită, vine, e în trafic. Mai trec cîteva minute, apare maşina. Din fericire, e combi. Din nefericire, bradul nostru e mai lung decît maşina. Şi aşa ajung la titlul acestui post: nenea taximetristul, foarte de treabă, cum rar am întîlnit, nu refuză comanda, nu pleacă, nu ne face scandal. Se dă jos din maşină, scoate şinele portbagajului mobil pentru capotă şi se apucă să le monteze.

Apoi, scoate sfoara groasă cu care să putem lega bradul pe şine, îl ajută pe Ciprian să ridice bradul, îl fixează, îl leagă să nu carecumva să cadă şi ne invită să urcăm. Simplu, frumos şi politicos. I-am plătit dublul cursei şi i-am lăsat şi ceva bacşiş. Plus zăpada de pe brad pe capotă şi nişte ace cu miros de răşină Nu s-a supărat. Era un taximetrist de treabă. O minune de Crăciun, dacă ne gîndim la cazul recent al bietului cîine tîrît de un taximetrist (nesănătos la cap şi fără suflet) după maşină, legat, de era să îl omoare.

Nu am prea scris despre politica si politichii pe acest blog. Poate pentru ca zilnic scriu despre asa ceva si macar aici era cazul sa ocolesc subiectul. Dar in seara asta scriu, putin, promit: PD si PLD fuzioneaza. Ma rog, nu acum “ni” pe loc, ci prin ianuarie, dupa congrese, etc. Cine va fi seful? Boc. Ce se intimpla cu Stolojan? Vicepresedinte.

Pentru mine, in seara asta, dupa acest anunt, a devenit mai mult decit clar faptul ca da, Basescu il are cu ceva la mina pe Stolojan. Spuneti-i intuitie, banuiala, deductie logica, toate la un loc. Dar dupa enspe mii de declaratii ale liderilor PLD ca ei sint pe cont propriu si merg usurel inainte, dupa rezultatele absolut extraordinare de la alegerile europarlamentare, clar obtinute pe cont propriu, dupa munca depusa de oameni in teritoriu sa isi faca filiale, nume, renume …. bum! Se pierde in PD.

Ascult pe Realitatea TV dezbateri si argumente si pareri … Sigur, toate spun cite ceva, acolo, dar mie fatza lui Stolojan mi-a spus cel mai mult: omul asta nu este lasat sa se bucure de victoria proprie sub nici o forma. Era candidat la presedintie, brusc s-a imbolnavit si a venit Basescu. Era presedintele unui partid format cu multa munca si aflat pe trend de crestere, devenit o optiune pentru electoratul ala tinar si nitel mai scolit (prin tinar nu inteleg doar 20, 30 de ani) – brusc, PD il acapareaza.

Trist.