Despre EA
(M-am saturat de politica. Nu doar azi, ci demult. Dar parca in ultima vreme m-am saturat inca o data. Asa ca azi o sa scriu altceva, sau mai bine zis, scot la lumina lucruri pe care nu le scriu prin ziare.)
Despre Ea
***
moartea are nume frumos, dinţi frumoşi, picioare superbe; poartă costum Channel cu taior asimetric şi fustă mini; moartea îşi spală părul lung cu şampon de mere, foloseşte cremă de mîini cu frăguţe; are un ochi mai mic şi unul mai mare, sîni rotunzi, cu sfîrcuri obraznice; moartea are gust de femeie fatală şi mîini de amantă –
în ele îţi ţine, cu dragoste, sufletul
***
moartea s-a sinucis la amiază.ştiri speciale, titluri de ziare, reporteri îngrămădind microfoane, interviuri, păreri, analize, concluzii, specialişti chemaţi să confirme, medici legişti şi o ciudată autopsie … ce poţi găsi în moarte! cum mai murim de acum încolo?
spuneau oamenii, nefericiţi,
căindu-se că nu muriseră pînă atunci
trei zile mai apoi, moartea s-a ridicat din mormînt
cu moartea pe moarte călcînd …
***
picior peste picior, moartea îmi explica existenţialismul; se juca neglijent cu tabachera de argint, aprinzîndu-şi, uneori, părul; avea degete de pianist şi nasul uşor cîrn; îi jucau ochii în cap – cînd mă privea, îi simţeam cum îmi fură ideile; purta pantofi scumpi, dar îşi pierduse flecul de la un toc (vreo groapă neatentă!) nu-mi puteam lua privirea de la ticul nervos al piciorului ei. îmi număram secundele în bătaia unghiilor ei alb – sidefii;
mai tîrziu, când dormea cu capul pe pieptul meu, i-am înghiţit răsuflarea
ca să nu se înece
***
moartea culegea ghiocei lîngă părul meu, mi-a smuls – din greşeală – un fir din rădăcină …
i-a ofilit buchetul în mînă
***
mergeam la film cu Moartea (nu mai ţin minte cine plătea biletele) – pe drum, a ajutat un bătrîn orb să treacă strada. ne-am aşezat mai în spate, să privim îndrăgostiţii cum îşi fură saliva şi să aruncăm cu floricele de porumb către rîndurile din faţă (am nimerit o plasatoare în freză!). ne distram de minune – Moartea ştia o groază de bancuri porcoase şi le spunea cu stil. în film, eroii mureau pe capete. Moartea comenta că „ăia” nu ştiu să îşi ucidă personajele cu artă. s-a bosumflat şi a plecat să-l caute pe regizor.
încă o moarte la Hollywood
***
cîntam la pian
Moartea îmi bătea măsura, plimbîndu-se prin cameră în trei pătrimi. părul meu mirosea a ulei de cătină. aş fi vrut să fac dragoste cu ea, nu să conversăm despre cercul cvintelor, dar ordinea diezilor nu se schimbă niciodată
***
azi am plecat să mă sinucid puţin, dar înainte să ajung la podul de unde voiam să mă arunc, m-a călcat un tramvai îmi pare rău pentru mizeria de pe stradă
***
n-o văd, dar ştiu că e pe aproape, m-a atins parfumul ei, l-am adulmecat speriat şi extaziat nesăţioase, nările mi-au fremătat încercînd să-i dea de urmă
n-o văd, dar ştiu că e pe aproape, o simt pîndindu-mă lacom, va aştepta să adorm ca să îmi fure pantofii de la uşă
2007 Copyright Camelia JULA
da sefa! ma bucur de blogul tau , dar ultima insemnare e cam morbida. sa vi sa joci cu mine si cu moartea o carte.;)
minerache_srl
01/02/2007 at 2:29 PM
Am si mai vesele. Sint pe drum. Sau mai “sexoase”, daca preferi
Camelia
01/02/2007 at 2:32 PM
astept pe alea sexoase
P.S. cu nerabdare
minerache_srl
04/02/2007 at 2:29 PM
[...] doritori, gasiti aici si aici alte poezii, postate cindva la inceputurile acestui [...]
“Poezie? Saracie … un vis searbad de motan …” « Episodul spre 30. Despre cum e cu putinta si alte variatiuni.
13/01/2009 at 9:03 PM
[...] Moartea, tema aceea poetica eterna, despre care am scris cindva si versuri, m-a vizitat acum trei saptamini. Insa nu a venit direct la mine, ci s-a dus la aproape doua sute de kilometri distanta. A batut la usa lui tata, iar tata i-a deschis. Si EA n-a mai vrut sa plece singura. [...]
Mi-e dor de tata « Episodul dupa 30
07/07/2009 at 8:21 PM