BBC pleaca in cautarea lui Ben Laden

Da, asa cum stiti deja si de la Andrei (care a aflat de la mine, ca eu nu aveam timp sa scriu pe blog la momentul cu pricina) si din alte surse, BBC nu va mai emite in limba romana de la 1 august. Practic, apuc sa implinesc 3 ani la acest post de radio, ca stringer pe Cluj. Dupa care, nu se stie. Reteaua World Service e mare, dar trebuie sa fii ales pentru ea. Nu zic ca nu mi-ar placea

Inchiderea redactiei de la Bucuresti atrage dupa sine si inchiderea celei din Chisinau. Desi acolo e atit de multa nevoie de presa independenta …cit mai multa presa independenta … Pentru mine, anii la BBC au fost interesanti, chiar daca de la distanta, chiar daca ma prindea noaptea editind materiale audio pentru jurnalul de dimineata (la BBC se lucreaza pe ture, deci si noaptea, asa ca nu conta ce ai facut in restul zilei, daca era sa muncesti si seara, munceai :). Frumusetea lucrurilor: am invatat Adobe Audition aproape fara sa imi dau seama, am facut reportaje pe care mi-e drag si acum sa le ascult si am profitat la maxim de dezbaterile pe subiecte cu colegii de la Bucuresti; de altfel, nici unul din ei, indiferent de functia detinuta, nu m-a facut sa ma simt altfel decit un adevarat coleg. “Te rog frumos”, “daca se poate”, “am putea sa”, “multumim frumos” - erau expresiile la ordinea zilei. Cu asa editori, oricind!

Le multumesc pentru cei trei ani petrecuti impreuna

Noua orientare a retelei este spre lumea araba. Pleaca sa il caute pe Ben Laden Misiunea postului in Romania s-a cam incheiat, iar audientele au scazut. Consumatorul roman a uitat de anii in care asculta pe furis BBC ori Europa Libera, acum are posturi la discretie, cu stiri pe tot gardul. Daca ne luam dupa badea Funar, jumate’ pozitive, jumate’ negative, de acum incolo Romania nu mai e comunista, a intrat in NATO si in UE. Baieti, de aici va descurcati singuri, ne transmit, subtextual, sefii britanici.

Altfel spus, ne-au înţărcat.

De acum incolo, pina schimbam dintii de lapte, mai e cale lunga …

 

Devine un obicei :)

… sa scriu la demisii In realitate, am avut prea putin timp de blog. Dar e adevarat: am demisionat ieri de la Agenda Clujeana, unde eram editor. A fost o experienta scurta, de numai doua luni, pe care am dat-o pe una mai pasionata pentru mine, de director editorial la Transylvania Weekly, primul ziar de limba engleza din Transilvania. Acesta a ajuns la numarul 4, saptamina asta apare numarul 5 si sper sa il transformam cit de curind intr-un brand. O echipa intreaga lucreaza pentru asta

Weekly nu se adreseaza romanilor, decit daca vor musai sa il citeasca Publicul sau tinta sint strainii aflati in trecere sau in vizita ori cu afaceri prin zona. In curind se va lansa o editie regionala si de Banat, pe acelasi model. Iar mai departe … dupa cum spunea o vorba, sky is the limit.

Sper sa avem, tot in curind, si site-ul gata, sa ii pot face reclama

In rest, ca sa aiba diversi pierde-vara despre ce sa comenteze, am fost in vacanta in Italia, unde am vazut Roma si citeva orase din zona si a fost “faaaiiin”.

Cu poze, intr-un post viitor, cind am timp

Punct si de la capat

Mi s-a tot amintit ca “datorez explicatii” pentru plecarea de la Cotidianul. Ca sa nu ramina asa un mister teribil, sa dam niste carti pe fata:

Demisia mea s-a intimplat luni, 28 ianuarie, desi ma gindeam de mult mai multa vreme sa fac acest pas. Efectele ei au fost imediate, dat fiind ca aveam un contract de drepturi de autor care dadea posibilitatea fiecarei parti sa o “concedieze” pe cealalta pe loc. Am lucrat timp de doi ani si jumatate la acest ziar si cred ca am reusit sa “cresc” alaturi de el  - am invatat lucruri noi, am scris pe diverse domenii, am cunoscut oameni diferiti, am avut subiecte variate, am scris mereu corect.

Da, uneori mi s-au pus titluri la materiale care nu prea rezonau cu articolul in sine. Din pacate, erau decizii peste capul editorului meu, un om de presa foarte bun, cu care m-am inteles excelent si cu care am lucrat foarte bine. Si el a parasit Cotidianul, din luna noiembrie a anului trecut. Mi-a placut, insa, faptul  ca, la un moment dat, ziarul asta isi gasise o voce foarte buna, a lui, puternica si care promitea. Pot spune ca asta a cam tinut pina pe la jumatatea anului trecut. De undeva din septembrie 2007 incoace nu mi-a mai placut la fel de mult sa lucrez pentru Cotidianul, iar, mai tirziu, nu mi-a mai placut deloc. Ziarul, in opinia mea, isi pierduse vocea. Vocea aceea alaturi de care ma simteam bine ca si om care scria pentru acest ziar. 

Nu am avut niciodata telefon de serviciu, nu am avut salariu fix, ci plata la articol publicat (plus un acord de baza pe un foarte vechi minim pe economie), nu mi-au intrat intotdeauna toate materialele cerute (deci munca degeaba), nu mi s-a asigurat transportul in oras, trebuia sa mi-l rezolv singura - si multe altele de acest gen, dar mereu mi se spunea ca asta e politica pentru corespondenti, ca nu dau zilnic materiale pentru ziar (asta era o chestiune flexibila, erau zile in care nu dadem nimic, zile in care dadeam si nu intra nimic si zile in care dadeam chiar doua materiale si ceva stiri).

Cotidianul a fost jobul meu principal multa vreme (celelalte joburi acceptate au fost, cumva, adiacente, mai putin BBC, dar care oricum are alte cerinte). Nu m-am plins de conditiile de lucru, pentru ca nu imi  sta in fire. Am ramas la concluzia ca asta e, daca vreau sa am numele intr-un ziar national. Am trecut cu vederea si faptul ca noi, corespondentii, nu eram pusi in caseta de redactie a ziarului. Spre diferenta: BBC, la un an dupa ce am inceput sa lucrez pentru acest radio, mi-a dat laptop de serviciu si aparatura performanta de inregistrare (m-ati vazut cu ea pe teren de atitea ori :).

Discutia poate continua pina poimiine. Ce m-a deranjat, in ultimul timp, a fost atitudinea, apoi faptul ca mi s-au cerut anumite lucruri (in special un anumit material) care ar fi acuzat niste persoane si ar fi spalat altele. (Nu are sens sa dau nume, e vorba de politicieni clujeni.) Nu fac asa ceva. Nu am facut niciodata si nu o sa ma apuc sa fac asta nici macar pentru Cotidianul. Astfel ca am constatat ca nu mai aveam nimic in comun - eu si ziarul la care pornisem sa scriu cindva in 2005 - si am renuntat. Mi se pare normal ca, atunci cind nu imi mai place un lucru sau nu mai merge, sa renunt.

Am avut, inca de anul trecut, mai multe oferte. Am acceptat sa lucrez in Echipa de Stiri, pe site-urile www.presa.md si www.totiromanii.ro, dar mai urmeaza si altele si, totodata, sa fiu editor la Agenda Clujeana. Nu ma intereseaza comentariile si speculatiile pe care unii - altii le vor face (sint constienta ca vor aparea scenarii, ca de ce m-am dus acolo si nu altundeva etc.). E foarte simplu: mi s-au oferit bani, program flexibil, mai lejer, de saptaminal, posibilitatea sa scriu, totodata, ceea ce imi place mie, nu ceea ce imi comanda altii. Nu exista interese politice, nici de vreun alt fel. Este doar o noua provocare.

Intrebari? Comentarii? Multumesc.

Am întîlnit şi taximetrişti de treabă

Miercuri, 19 decembrie, pe un frig sec, la prînz, ajung în Piaţa Mihai Viteazul şi decid că vreau bradul de Crăciun, atunci, musai. Îl sun pe Ciprian, îl trezesc, îl iau cu un taxi şi venim la căutat brad. Nu am cercetat mult pînă să găsim unul şi înalt, cum ne doream, şi bogat, şi cu coroana perfectă, şi argintiu, şi ieftin. Negustorul de brazi ni-l leagă simbolic cu ceva sîrmă şi pornim spre standul de taxiuri. Nici un taxi.

Mîna (îngheţată) pe telefon şi fac comandă. Cer o maşină tip combi sau mare, pentru ca e vorba de transportul unui brad (specific acest lucru). Într-un final (poate aproape zece minute a durat căutarea), primim confirmare că vine un taxi, dar nu ni se spune ce fel de maşină este. Va sosi în 2 - 3 minute. Cum stăm pe loc, îngheţăm şi mai tare. Trec 5 minute şi maşina nu mai vine. În sensul negiratoriu din Piaţa Mihai Viteazul e o nebunie de speriat: maşini, poliţie, troleibuze, autobuze, oameni, maşini din nou. Vreo cîteva persoane ne tot dau tîrcoale, ne întreabă fie cu cît am luat bradul, fie dacă e de vînzare şi cu cît îl dăm. Nu-l dăm.

Sun din nou la ProRapid, deoarece taxiul nu mai vine. Se caută taxiul, staţi liniştită, vine, e în trafic. Mai trec cîteva minute, apare maşina. Din fericire, e combi. Din nefericire, bradul nostru e mai lung decît maşina. Şi aşa ajung la titlul acestui post: nenea taximetristul, foarte de treabă, cum rar am întîlnit, nu refuză comanda, nu pleacă, nu ne face scandal. Se dă jos din maşină, scoate şinele portbagajului mobil pentru capotă şi se apucă să le monteze.

Apoi, scoate sfoara groasă cu care să putem lega bradul pe şine, îl ajută pe Ciprian să ridice bradul, îl fixează, îl leagă să nu carecumva să cadă şi ne invită să urcăm. Simplu, frumos şi politicos. I-am plătit dublul cursei şi i-am lăsat şi ceva bacşiş. Plus zăpada de pe brad pe capotă şi nişte ace cu miros de răşină Nu s-a supărat. Era un taximetrist de treabă. O minune de Crăciun, dacă ne gîndim la cazul recent al bietului cîine tîrît de un taximetrist (nesănătos la cap şi fără suflet) după maşină, legat, de era să îl omoare.

Trist

Nu am prea scris despre politica si politichii pe acest blog. Poate pentru ca zilnic scriu despre asa ceva si macar aici era cazul sa ocolesc subiectul. Dar in seara asta scriu, putin, promit: PD si PLD fuzioneaza. Ma rog, nu acum “ni” pe loc, ci prin ianuarie, dupa congrese, etc. Cine va fi seful? Boc. Ce se intimpla cu Stolojan? Vicepresedinte.

Pentru mine, in seara asta, dupa acest anunt, a devenit mai mult decit clar faptul ca da, Basescu il are cu ceva la mina pe Stolojan. Spuneti-i intuitie, banuiala, deductie logica, toate la un loc. Dar dupa enspe mii de declaratii ale liderilor PLD ca ei sint pe cont propriu si merg usurel inainte, dupa rezultatele absolut extraordinare de la alegerile europarlamentare, clar obtinute pe cont propriu, dupa munca depusa de oameni in teritoriu sa isi faca filiale, nume, renume …. bum! Se pierde in PD.

Ascult pe Realitatea TV dezbateri si argumente si pareri … Sigur, toate spun cite ceva, acolo, dar mie fatza lui Stolojan mi-a spus cel mai mult: omul asta nu este lasat sa se bucure de victoria proprie sub nici o forma. Era candidat la presedintie, brusc s-a imbolnavit si a venit Basescu. Era presedintele unui partid format cu multa munca si aflat pe trend de crestere, devenit o optiune pentru electoratul ala tinar si nitel mai scolit (prin tinar nu inteleg doar 20, 30 de ani) - brusc, PD il acapareaza.

Trist.

Bataia, episodul II.

Va mai amintiti episodul cu cele doua prietene ale mele, atacate si batute in mijlocul Clujului, ziua, de niste minori rromi, ca sa le fure sepcile din cap? Iata inca unul: azi -dimineata (devreme, dupa 7, deci, totusi, pe lumina) prietenul meu si citiva amici ai sai ieseau din clubul Kharma (Ciprian e MC acolo si lucreaza in fiecare noapte de joi, vineri si simbata pina dimineata) ca sa isi cumpere ceva de mincare si sa vina acasa. Pe strada, in fata lor, un grup de tineri si-au pus brusc glugile pe cap si s-au intors si au inceput sa le care pumni.

Da, azi - dimineata, in centrul Clujului. Ciprian nu a patit nimic, pentru ca el a facut lupte, stie sa riposteze, sa se apere, deci are numai niste julituri si zgirieturi. Ceilalti amici ai lui, insa, au incasat-o mai rau. Unul dintre ei a avut nevoie de ingrijiri medicale la spital, fiind lovit rau la cap. Era si o fata in grup, care a primit si ea un pumn in fata, cind incerca sa isi ajute unul din prietenii loviti sa se ridice de pe jos. Batausii s-ar fi exprimat ca asta e pentru ce le-a dat U Cluj ieri (U Cluj a batut cu 2 - 1 Steaua Bucuresti).

Lasati in strada, cei atacati au chemat politia, care a sosit cam dupa 12 minute si nu i-a mai prins pe agresori. Dar i-au luat pe ei pe sus si i-au dus la politie sa dea declaratii si la politie sint si acum.

Ce nu inteleg si nu voi putea intelege niciodata: daca tot s-au batut ieri la stadion (suporterii U cu cei ai Steaua), ce au mai avut cu niste oameni care erau pe strada, pur si simplu, iesind de la o noapte de petrecut in club? Mai mult, Ciprian nici nu bea, iar nici cei din gashca lui nu sint betivani, deci e exclus sa ii fi atacat ei pe ‘ailalti. Si nu inteleg nici ce s-a intimplat cu Clujul si cind, pentru ca acum 11 ani cind am venit eu aici, mergeam prin cartierele “rau - famate” ca Manasturul, unde umblau legende despre gashti cu bite si baieti care nu te lasau sa treci de ei cu una, cu doua - si nu pateam nimic, nu s-a legat nimeni de mine, chiar daca eram singura. Nici prieteni de ai mei nu am auzit vreodata sa fi patit, atunci, asa ceva. Si atunci se juca fotbal, si atunci existau rivalitati. Acum, ajungem sa ne fie frica sa mai iesim prin centru, ca nu stim de unde ne trezim ca ni se cara pumni gratuit??

Astea sint lucrurile pe care Ciprian a apucat sa mi le spuna la telefon, cind ajunge acasa, revin cu detalii.

UPDATE:

Ciprian a ajuns acasa acum jumatate de ora. Incidentul s-a intimplat, spune el, cam pe la 8 fara 20, dupa ora veche. Erau pe strada Micu Klein, in zona clubului Oscar, unde s-au intilnit cu dj-ul de acolo si voiau sa mearga toti sa manince. Atacatorii, 8 la numar, au coborit de pe strada cu zidul cetatii (Potaissa, parca, nu sint sigura). Cind au ajuns la mai putin de un metru de ei, si-au pus toti la comanda glugile pe cap si au atacat, sarind cu coatele direct sa le dea in cap. ”Eu m-am ferit si am reusit sa il pun la pamint pe unul din ei cu o lovitura de picior, alti doi au sarit pe mine, mi-au dat la coaste, ma doare putin, da am ripostat si daca au vazut asta, m-au lasat in pace”, mi-a povestit Ciprian.

Ceilalti, insa, nu au fost atit de inspirati, mai ales ca nu stiu sa se apere. DJ-ul din Oscar a fost pus la pamint si lovit cu picioarele dupa ce era jos, in cap, asa ca pe el l-au dus la urgente, dupa. E in spital, acum, cu copci. Pe cei pe care i-au pus la pamint, atacatorii i-au buzunarit, le-au furat telefoanele mobile, iar unuia i-au luat geaca si i-au rupt tricoul, lasindu-l aproape gol pe jos. Ciprian si cu amicii lui erau cinci oameni, intre care si o fata, cea care a primit pumnul  in ochi si e acum cu fata tumefiata de la lovitura.

Ce l-a suparat pe Ciprian: politia a venit la 12 minute dupa apelul telefonic la 112, salvarea, dupa 15 minute. Echipajul de politie care a venit nu a prea vrut sa mearga cu ei sa ii caute pe atacatori, desi Ciprian le-a spus pe unde au luat-o indivizii. Pina la urma, l-au ascultat si au mers, dar timpul trecuse, au mai gasit, pe Bisericii Ortodoxe (clujenii stiu unde e asta), tricoul rupt luat de la unul din cei atacati. Atit. Cum dis-de-dimineata sint doua accelerate spre Bucuresti, Ciprian banuieste ca atacatorii au parasit demult Clujului, mai ales ca se comportau si erau imbracati mai “sudist” (nu vreau sa jignesc pe nimeni, nota bene).

In schimb, au venit cu tot tacimul cei de la Investigatii - criminalistica si au procesat locul, dovezile, au luat declaratii amanuntite, reconstituire, etc. Ciprian a ajuns acasa pe la 11. Toti cei atacati au depus plingeri penale, insa nu stiu ce sanse exista ca atacatorii (si hotii) sa fie prinsi.

Experimentul “Beyonce la Cluj”

Vocea, faptul ca a cintat live si a avut un show perfect au fost singurele lucruri care au salvat-o pe Beyonce. Organizarea din jurul showului propriu-zis a fost de tot rahatul. Imaginea Vodafone, marele sponsor, cred ca a iesit suficient de sifonata din acest eveniment ca sa invete ca altadata (daca va mai face astfel de concerte) sa supravegheze ce se intimpla si sa nu lase comunicarea intre organizatorii romani si cei straini la voia  intimplarii. (update: sau poate ma insel si, de fapt, vodafone nu poate face nimic, pentru ca am inteles ca si la alte concerte organizate cu banii lor a fost tot nashpa, vezi rolling stones la bucuresti).

Filmul evenimentelor:

14:30 - la Rimini, vedeta nu mai vine la conferinta de presa. Printre discutii soptite, aflam ba ca s-ar fi suparat ca au urmarit-o echipe de tv de la aeroport din Bucuresti, ba ca a intervenit nu stiu ce, oficial ni se spune ca din motive personale nu mai vine la o conferinta anuntata ca fiind singura din tot turneul ei mondial.

15:00 - imbulzeala la luat acreditarile de presa. care sint niste bilete, pur si simplu bilete, se dau dupa lista celor de la fundatia phoenix. si cei care nu sint pe lista primesc bilete, in final. pe bilete scrie acreditare presa, dar locurile sint la … teren. Sintem chemati la 18:15 la stadion, pentru o scurta intilnire cu vedeta. Ni se spune sa fim la stadion la 18.

17:00 - la cluj incepe sa ploua cu galeata.

17:30 - calvar in trafic, masinile se misca “melceshte”

17:45 - ma suna un coleg ca unde sint ca se intra la Beyonce. sint in trafic. cum se intra, ca nu e ora 18? pai se intra. cine intra? pai, cine e pe aici, la poarta.

17:50 - o colega ajunge la poarta si nu mai este lasata sa intre, desi e presa si are acreditare.

18:00 - sintem cam 20 de ziaristi in fata portii, nu putem intra. de ce? pai, presa a intrat deja. care presa, ca noi sintem presa? pai , aia de la bucuresti. facem scandal. ne certam cu paznicii. de dupa gratiile portilor, ei ne ridica in nas din umeri si ne spun ca va veni cineva sa rezolve treaba. cind? cindva.

18:17 - vine o tanti de la fundatia phoenix, care ne-a dat si acreditarile. ne lasa sa intram, ne pune incolonat sa mergem spre cortul unde se afla vedeta. fotografii si cameramanii sint intorsi din drum, nu e voie cu aparate. protesteaza. degeaba. ploua, sintem uzi. nu putem intra in cort. de ce? nu mai este loc, sint deja 15 ziaristi inauntru. care ziaristi? pai cei acreditati. si noi sintem acreditati. pai, cei de pe lista sony. si eu sint pe lista sony !!!!! a, ne pare rau. acum nu se mai poate face nimic.

18:20 - un paznic american cit usa vine si ne pune sa ne aliniem in grupe de cite zece. deci intram? da, ca sa faceti poze cu ea. noi sa facem pozele? nu, boilor, sa va pozati cu ea. aaaa. pai nu ne trebe. aia putem face acasa cu photoshop. incercam sa ne facem intelesi ca vrem sa intram si noi, sa punem intrebari. nu se poate. colegii care au fost norocosi si au intrat au stat la doi metri de vedeta si nu au pus nici o intrebare, totul a fost prestabilit, s-au citit 3 intrebari agreate de managementul artistei. nashpa. how stupid is she, really??

18:25 - inca ducem tratative. o doamna simaptica de la vodafone ne spune ca mai intra un grup, dar sa convenim asupra unei intrebari. sar eu. zice stii sa o pui in engleza? stiu …. sa pun si intrebari in engleza, fireste. stam lipiti unii de altii, sa nu carecumva sa ne desparta vinjosii aia americani. nu mai intram. vine un vinjos si ne impinge. de ce nu mai intram? pai EA a plecat. unde? in cabina. pai? pai a plecat, gata. sintem impinsi inspre zona de siguranta. colegii de la tv iau imagini de la norocosii care au apucat sa intre si sa filmeze cele aproximativ 4 minute in care vedeta si-a dat raspunsurile invatate. iau si eu sunet de la colegul de la realitatea (ce misto e sa fii in trust).

19:00 - iesim din stadion, pentru ca trebuie sa intram pe partea cealalata, cu poporul, dar cu biletele putem urca la tribuna oficial, unde e si un fel de masa presei. sigur? siguur, ne zic tantile de la fundatie. ploua infernal, in asteptarea paulei seling, iar stadionul e cam gol.

19 si ceva: cinta deja paula seling. oamenii vin la intrarea de linga hotel a stadionului (intrarea sportivilor), dar nu exista semne indicatoare care sa le arate ca trebuie sa ocoleasca. fiecare trece prin acelasi tipar: se pune la coada la intrarea sportivilor, unde e doar presa, apoi afla de la noi sau de la paznici ca trebuie sa inconjoare, prin noroiul cit casa.

19:45 - cu claudia si ciprian, incercam sa intram. mergem la prima intrare, sintem redirectionati pentru ca nu conteaza ca sintem presa, acolo scrie locuri la teren. mergem la alta poarta, aia pentru teren. nu ne lasa sa intram, pentru ca eu am un aparat de inregistrat. ii arat idiotului legitimatia si acreditarea. nu conteaza. ne trimite la alta poarta, aia pentru vipuri, ca pe acolo intra presa.

19:55 - la intrarea vipurilor, a treia la care am ajuns, urmeaza alta cearta. scandal. ma enervez si ridic vocea la paznici si le spun ca sun organizatorii. cheama si ei pe cineva. cei care stau pe la porti si care supravegheaza intrarile sint niste pushtani si copile. ei nu stiu ce se face cu presa, pe unde intra si unde trebuie sa ajunga. o tin pe tonul meu suparat ca ni s-a spus ca putem urca la tribuna. cine v-a spus? organizatorii. noi nu stim asta. mergeti la teren.

20:00 - fortam intrarea. fac uz de institutiile media la care lucram toti trei si ii amenint pe aia ca organizatorii vor fi foarte suparati daca aceste institutii nu vor relata concertul. nu le pasa. fireste. de ce le-ar pasa? intram, in cele din urma, pentru ca facem scandal. nu sintem lasati sa urcam la tribuna, fireste, acolo scrie vip, iar noi avem bilete la teren (ude, deja). o zaresc pe doamna draguta de la vodafone si ii arunc ei in cap toate problemele. ne baga in grupul vodafone, incadrati de colegii ei. va rezolv, stati linistiti. deci am intrat cu pile in tribuna.

20:10 - sintem in tribuna. stam in picioare, e frig, bate vintul, tribunele tremura la fiecare pas mai greu. normal, sint cirpite de mintuiala. incercam sa ne calmam nervii. discutam la telefon cu alti colegi. unii au patit la fel. auzim vorbe printre oamenii platitori de bilete, nu “lipitori” ca noi, care nu platim, da vrem locuri in fata. si oamenii au patit diverse chestii cam la fel. ba ca i-au plimbat pe la intrari (”pai dom’le, eu vin prima data la stadionul asta, de unde sa stiu care sector are care intrare??”). ba ca nu au fost indrumati la locurile lor. ba ca n-au gasit loc de parcare. ba ca erau ude scaunele. diverse.

20:15 - e plin de aparate foto. bine ca ne-au controlat pe noi, astia de la presa.

20:20 - scena e goala. lumea incepe sa fluiere si sa huiduie. pe gazon inca se intra, e intesat de umbrele, ca inca ploua. e drept, mai domolit.

20:27 - enter beyonce. incepe showul, care a fost misto, daca puteai sa il desprinzi din contextul organizarii defectuoase. jocuri de lumini, lasere, dansatori, dansatoare, gagici la instrumente, cintat live - un spectacol cu multe clase peste romania. a fost un blitz orbitor intr-un oras foarte trist si care parea, dintr-o data, incredibil de provincial.

21:00 - nu mai este ceai cald. jos, in cortul vip, se pare ca a fost o scapare de gaze de la una din butelii. a fost inchisa. oficial, nu ni se confirma nimic. prin cort cica au misunat diversi artisti. ciprian l-a vazut pe zara de la mtv. este frig, mi-a intrat ploaia de dinainte de concert in haine, nu ma mai intereseaza cine e si nu e in cortul vip. acum nu mai ploua, dar e frig de timpesti. in zona unde sintem noi (zona vip), cineva fumeaza iarba. ciprian zice ca e hashish. mda, asa miroase. face fiecare ce poate ca sa nu simta frigul

21:40 si ceva - beyonce cinta irreplaceable. lasa publicul sa cinte, publicul (cel din fata scenei, care e in extaz) cinta, stie versurile, se agita. oricum, au filmat tot cu telefoanele mobile, a se vedea rezultatele pe you tube. lumea s-a simtit bine, intr-un final, daca a ignorat partea cu organizarea.

21:50 - concertul e gata, scena goala, lumea pleaca. aud citeva tentative timide de a se cere bis. dar atit. inghetati, toti se inghesuie la masini (care nu mai pot iesi de unde au parcat pentru ca sint blocate de alte masini care nu aveau unde sa parcheze) sau la taxiuri (aproape imposibil de gasit in nebunia cu pricina, evident, retelele de telefonie mobila, incepind cu vodafone, suna ocupat). va multumim pentru atentie. acesta a fost concertul beyonce.

neoficial. scuze de la vodafone. ca ei nu au supravegheat organizarea, ca data viitoare vor proceda altfel. americanii sint de vina, ca ei au venit brusc cu diverse reguli si pretentii. pai bine, frate, da’ n-a vorbit nimeni cu ei inainte? stim ca americanii sint mai disperati cind vine vorba de vedetele lor si au tot felul de pitici pe creier, dar totusi … vodafone a dat niste bani, deci putea sa impuna niste chestii prin contract, nu sa faca sluj la toate aberatiile americanilor. nota 2.

varianta mult mai scurta a povestii o gasiti aici. sau miine, tot in cotidianul, pe editia print. sau mai puteti citi asta in ziua de cluj ori ce spun colegii de la clujeanul/cotidian (carora li se incarca iarasi prea greu site-ul) ori cei de la monitorul de cluj.

nu uitati nici de www.presa.md, mai exact materialul acesta.

Raspuns pentru Andrei

Motiv sa mai scriu pe blog, zice Andrei. Ce as schimba in administratia clujeana:

1. Pe Boc. Urgent si definitiv. Sa se duca la Bucuresti, e bun de politica, sa lase orasul pe mina altcuiva care n-are mereu capul la motiuni, jocuri politice, scenarii, declaratii care trebuie facute la alte declaratii ale te miri cui din cine stie ce partid.

2. Directorii de servicii care nu se sinchisesc sa vina la aceeasi ora cu angajatii la munca, ci vin pe la 10, 11, ca doar e munca la stat, ce conteaza.

3. Purtatorul de cuvinte. Nici nu ma apuc sa insir de ce, ca ma prinde dimineata. As schimba si purtatorul de cuvinte de la Prefectura, si mai repede decit pe al’ de la Primarie.

4. Cladirea. Daca ati fost in Primaria din Sibiu, stiti de ce.

5. Orarul cu publicul. Sa fie si dimineata, pentru pensionarii care nu au somn, si dupa-masa, pentru oamenii normali care dimineata muncesc. (sau exista deja sistemul asta?? nu merg dupamasa in primarie, deci scuzati daca gresesc

6. Oamenii de prin birouri. Sint niste “ei” si “ele” acolo care muta hirtii dintr-un birou in altul si asta le ia tot programul de lucru. Greu la stat, cu boii multi.

Si poate si altele, dar astea sint asa, la prima vedere, cele mai urgente. Multumit, Andrei?

PS: Tocmai am vazut o stire despre un tinar care a fost ucis de doi (chipurile) amici pentru ca ii batea la Need For Speed  - jocul ala de maniaci in care conduci bolizi de pe scaun, din fata calculatorului si poti muri de cite ori vrei, ca te ridici, masina se intoarce singura cu rotile la loc pe sosea si reiei jocul. Din pacate, tinarul acesta nu a mai murit decit o data. Nu a mai putut relua jocul, chiar daca masina il astepta. Aici am ajuns, sa ne omorim pentru jocuri pe calculator …

Viata bate filmul. Minorii romi* mi-au batut prietenele. Politia nu mai bate pe nimeni, ca nu poate. Ma duc sa invat sa ma bat.

* romi sau rromi, cum doriti. Cunosc scriere in ambele variante, asa ca din motive pur tehnice, ca bat mai repede cuvintul fara dublu r, am scris prima varianta. 

Vineri dupa-masa, ora 18 si ceva, straduta care duce de la Sora la Republica, aia unde se vind ochelari de soare si diverse. Cobor din troleul 4 si ma duc spre Republica, unde ma intilneam la un suc cu niste prietene. Ajung, ma vad cu una din ele, Florina, stam pe terasa, bem suc. Ora 18:40, sun sa vad ce s-a intimplat cu celelalte doua amice care urmau sa vina. “Stai ca tocmai am luat bataie de la niste tigani, acu’ s-au luat dupa noi si venim prin alta parte”, imi spune la telefon una din ele. Inchid mobilul cu senzatia ca am intrat intr-un film prost: cum adica, au luat bataie de la niste tigani????!!!!

Ajung fetele la Republica, tremurind de nervi. Pe straduta cu pricina, aia dintre Sora si Republica, un grup de 6 romi le atacase din senin: fetele din grup sarisera sa le fure sepcile din cap si, mai mult ca  sigur, tinteau plasa din mina uneia din amicele mele. Le-au atacat din spate, cu lovituri intre umeri. Prietenele mele au ripostat, din instinct. Una din ele a inceput sa care pumni atacatoarei, cealalta, sa urle. Nimeni de pe strada nu a reactionat (e drept, era cam pustiu in acel moment, imi spuneau fetele, dar, totusi, a trecut un tip care s-a dus mai departe … zimbind).

Vazind ca “victimele” reactioneaza, grupul s-a retras. S-a luat dupa ele, insa fetele mele au intrat in multime, luind directia Piata Mihai Viteazul si au ajuns la noi. Mina pe telefon si sunat prietenul (asta a facut A., prietena mea careia nu ii dau numele intreg, daca nu va suparati) - care prieten are un var politai. Care a venit cu masina in 5 minute la Republica, a luat-o pe una din fete cu el, sa caute grupul. S-au invirtit, nu l-au gasit. Am stat cam o ora pe terasa de la Republica, sa se calmeze fetele. Una din ele, L., voia sa faca plingere penala, in vreme ce A. - nu avea chef si de asa ceva. Dupa o vreme, trece un grup de tiganusi strada catre statia de 8. “Nu-s ei?”, intreb eu, ghidindu-ma dupa descrierea facuta de amicele mele. Ei erau.

Sunat varisorul politai din nou, venit, oprit autobuzul 47, nu mai erau in ala, trecut la autobuz 8, prins una dintre fete. Care fusese recunoscuta de prietenele mele. Dus cu masina politiei la sectie. Noi mers pe jos la sectie, ca sa depuna fetele plingere. Distractia a inceput abia acolo: fatuca era minora, ba nu stia cind e nascuta, ba zicea ca a implinit 14 ani. Oricum, nu raspundea penal. Ca sa depuna plingere pentru lovituri, amicele mele trebuiau sa aduca certificat medico-legal de la IML (care IML a intrat in vacanta de o luna) care sa ateste loviturile. Loviturile nu fusesera atit de grave incit sa lase urme vizibile. Socul … nu il demonstreaza un certificat din ala. Pentru o plingere de aducere de injurii, fata lua o amenda. Pe care ar fi trebuit sa o plateasca parintii. Care oricum nu o plateau.

Ceea ce va spun e numai crema, nu pot sa redau intreaga discutie de la politie, unde a ajuns, rapid, chiar seful institutiei. El ne-a povestit ca grupul este cunoscut, ca actioneaza numai in centrul Clujului, ca nu are cu ce sa ii prinda, din motive mai cu seama legate de birocratia si regulile impuse de lege, mai ales in cazul minorilor. Sfatul lui, deloc de ignorat, a fost sa mergem la cursuri de autoaparare. Mda, dar totusi, ceva nu se poate face cu grupurile astea care te ataca in plina strada??

Pe linga faptul ca nu a recunoscut atacul, fatuca roma a dat vina pe amicele mele, care i-ar fi injurat (for the record, una din amicele mele e profesoara, cealalta, sora ei, este doctorand la Paris - ambele foarte atente cu limbajul folosit si fara probleme de intoleranta la adresa minoritatii rome. Ba chiar A. sustinea ca trebuie sa facem ceva pentru fata, sa nu ajunga cu dosar penal si probleme, ca sa se poata integra in societate). Oricum, stia ca nu va fi retinuta. Stia ca va iesi de acolo. Ne sfida cu fiecare privire si fiecare cuvint spus. Afara, de altfel, o astepta restul grupului, care aproape ca ne-a dat cu tifla. Am mers pe rute ocolitoare spre centru, ca sa nu vada incotro ne indreptam daca se luau dupa noi (ceea ce au si facut, la un moment dat, doar ca masina politiei i-a speriat putin si s-au dus …).

Nu sint intoleranta, nu am nimic cu romii sau alte etnii, nu vreau sa fiu gresit inteleasa. Pe mine m-a atacat acum citiva ani pe strada un tip care nu era deloc rom, asa ca … Si eu am ripostat, atunci, el a inceput sa ma loveasca si nimeni nu a intervenit, desi eram in plina strada, pe Napoca, tot asa, pe la 6  seara, vara … era plin de oameni. Au trecut zimbind. Frumoasa atitudine. Dar ma deranjeaza foarte tare faptul ca legea e atit de prost facuta incit tot tu, care esti victima, trebuie sa demonstrezi ca esti, intr-adevar, victima!!! Ca politia iti spune in fata ca are miinile legate, nu mai era o supriza pentru mine, dupa anii petrecuti in meseria asta. Insa, totusi, ceva nu poate fi in regula cu societatea in care traiesti cind politaiul iti spune sa te duci sa inveti sa te bati, daca vrei sa fii in siguranta pe strada.

Ca sa nu mai vorbesc despre cit de in neregula este faptul ca oamenii care vad ca esti agresat sa treaca zimbind pe linga tine, gindindu-se, probabil, ca o meriti … sau ca n-are sens sa se bage, ca sa nu o incaseze si ei. Cind, de fapt, exact pe asta mizeaza cei mai multi atacatori: pe faptul ca ramii singur, chiar si ziua in amiaza mare, intr-o astfel de situatie. Nu se asteapta sa se bage altcineva pentru tine, daca s-ar baga, ar fi surprinsi, ar renunta la atac. Nu se asteapta sa ripostezi - in cazul prietenelor mele, faptul ca au dat pumni inapoi si au urlat a fost de folos, dar …. daca era noapte? Sintem o societate care ignora, inca, pericolele din ce in ce mai reale si prezente tot mai mult in viata cotidiana, pericole mici, de la coltul strazii, dar care lasa urme adinci …. Atunci cind pierzi siguranta mersului pina la coltul blocului, la magazin, ai devenit o permanenta victima.

Romania, in drum

cu-vacutele-pe-drumul-european.jpeg 

Instantanee surprinse pe drumurile Romaniei. Poze facute din goana autocarului. A trenului. A masinii. Poza asta a fost facuta in urma cu o saptamina, pe drumul de la Petrosani spre Cluj, mai precis in zona comunei Ciopeia, in judetul Hunedoara.